Sa nu il uitam pe Pascovici

Este foarte reconfortant sa mai auzi si lucruri pozitive in fotbalul romanesc de astazi. Cred ca o mare parte din noi s-a saturat pe undeva de mizeriile care infunda soccerul autohton, gen ultima "poveste de dragoste" fortata dintre Steaua si Dinamo.

Spun o mare parte din noi, pentru ca sunt sigur ca o parte la fel de mare isi doreste cu ardoare sa auda cum s-a mai "umilit" Gigi Becali pentru echipa sa sau cum Borcea, pana deunazi dusman declarat al Stelei, isi face o datorie de onoare prin a bate Clujul, de parca o echipa de fotbal nu ar intra pe teren cu gandul sa bata oricum. Dar aceia care vor sa se delecteze cu asemenea can-can-uri ar face bine sa nu uite ca viata noastra, a pamantenilor obisnuiti, este de fapt mult mai complicata si mai grea decat a "zeilor" la care se uita in fiecare seara. Si dintre acesti pamanteni obisnuiti mai fac parte din cand in cand si fotbalistii, vazuti de foarte multe ori ca niste fiinte fara sentimente, gata sa faca orice numai pentru bani. Cosmin Pascovici este unul dintre cele mai bune exemple in acest sens, el demonstrand, desi nu i-as fi dorit niciodata asta, ca fotbalistii sunt oameni cu sentimente la fel ca ale noastre. Este stiuta suferinta prin care trece copilul sau, Dennis, in varsta de numai doi ani si jumatate. Depistat cu o tumoare pe creier, micutul va suferi in curand o a cincea operatie, la o clinica din Franta. Este clar ca din momentul aflarii unei vesti atat de ingrozitoare, cariera lui Cosmin Pascovici a luat o intorsatura nedorita pentru el. Fostul fundas de fier al Farului, jucatorul care promitea atat de multe in fotbalul romanesc, selectionat chiar si la echipa nationala de catre Victor Piturca, nu a mai putut in mod evident sa se concentreze pe activitatea sa, fiind insa si intr-o situatie paradoxala, daca nu joaca, nu are nici bani sa isi trateze copilul. Insa suferinta prin care trece si-a pus amprenta si asupra jocului sau, un lucru cat se poate de normal, de altfel. Nimeni nu ar putea sa faca fata in acelasi timp unor presiuni atat de mari. Tocmai de aceea, Pascovici, care fusese achizitionat de Dinamo si a carui cariera parea ca va inflori, a ajuns pana la urma la UTA, un loc in care pretentiile nu sunt atat de mari si unde el poate evolua ca titular. In legatura cu situatia sa, nu a fost nimeni indiferent, multi oameni de fotbal din Romania ajutandu-l material. Dar unul dintre gesturile care mi-au placut mie cel mai mult, a venit tocmai de unde nu ma asteptam, de la un arbitru, Cristian Balaj. Acesta i-a donat lui "Pasco" baremul, adica salariul pentru meciul disputat intre UTA si Pandurii, acolo unde el a condus la centru. Ne-am obisnuit sa spunem si despre cavalerii fluierului ca sunt vanduti Diavolului, mai ales ca, in ultima perioada, numai despre ei se vorbeste si nu intr-un fel pozitiv. Iata insa ca vine gestul lui Balaj, despre care chiar cred cu tarie ca a fost sincer, ca sa ne trezim si sa ne dam seama, cu bucurie, ca pana la urma cauza nu este pierduta. Chiar si cei mai neiubiti oameni (in cazul de fata, arbitrii), au momente in care se mobilizeaza in fata suferintei semenilor. Pacat insa ca trebuie mereu sa se intample cate ceva rau ca sa descoperim cat de mici sunt banii, campionatele, Liga Campionilor sau orgoliile oarbe, in fata vietii si bucuriei unui copil, care, vorba unei reclame celebre, sunt nepretuite.

Scris de: {autor}Cristian TENTU{/autor}