Saptamana recunostintei constantenilor

Fara a avea vreo legatura cu recunostinta americanilor, amestecata printre curcani, dovleci si parade de carnaval, la noi este cinstita doar istoria locului. O traditie care s-a reluat, dar nu prin manifestari declarative, ci printr-o incercare de reconciliere generala.

Salutara initiativa unor intelectuali locali de a avansa prefectului propunerea reluarii sarbatoririi zilei recunostintei constantenilor, 23 noiembrie. Admirabila este si receptivitatea cu care reprezentantul guvernului in teritoriu a deschis usile Prefecturii catre cetateni, a dat numele primului prefect roman al Dobrogei unei scoli si a antrenat in toata aceasta miscare de cunoastere a istoriei locale nenumarate institutii, in special scoli si universitati, instituind chiar si premiul "Remus Opreanu". Coincidenta fericita, saptamana in curs poarta in ea si o alta aniversare draga constantenilor, implinirea a 75 ani de existenta ai bibliotecii publice, devenita in timp unul din importantele centre de cultura ale tarii. In pledoaria mea ma voi opri, atat cat imi permite spatiul tipografic, la scoaterea din anonimatul istoriei a primului prefect Remus Opreanu si la faptele lui pentru Dobrogea. Acesta este descendent al unei vechi familii boieresti, absolvent al Liceului Sf. Sava din Bucuresti, cu studii la Paris, unde a obtinut, in 1866, licenta in Drept. In urmatorii trei ani face studii clasice la celebra facultate din Pisa, unde si obtine titlul de doctor. Desi de formatie filologica, s-a impus in magistratura, mai intai supleant la Tribunalul Prahova, apoi consilier la Curtea de Apel din Focsani. In anii 1877-78, in plin razboi, Remus Opreanu era procuror general la Curtea de Apel Bucuresti. La 13 noiembrie 1878 este numit de Guvern prefectul Dobrogei revenite la tara-mama. Este usor sa ne imaginam cum arata Dobrogea la acea data. Armata romana a ajuns la Constanta la 23 noiembrie 1878. In aceeasi zi, Remus Opreanu trimitea ministrului de Interne o telegrama: "Astazi la 10 ore, cu ocasiunea luarii in posesiune a districtului Constanta a avut loc in biserica greceasca un Te Deum la care au asistat toate autoritatile locale ruse, dnii reprezentanti ai puterilor straine, notabilii orasului si un insemnat numar de cetateni din toate clasele./.../ Tot orasul era in picioare, stindarde tricolore, ghirlande de flori si diferite ornamente impodobeau casele". Ce a primit administratia la Constanta? Patru registre, doua dosare, cateva recipise de bani. La Directia Constanta a Arhivelor nationale, dosarul cu numarul 1 cuprinde aceste prime documente romanesti de o inestimabila valoare istorica si morala. Grea misiune si-a luat noul prefect intr-un tinut necunoscut, guvernat peste patru secole de legile otomane si, pe alocuri, fara de lege, cu oameni de multe etnii, obiceiuri si apucaturi. Remus Opreanu strabate zilnic satele judetului, restabileste ordinea, numeste primari, pregateste alegerile.Personal, s-a ocupat de infiintarea scolilor satesti. Raporta Ministerului de Interne din Bucuresti la 19 februarie 1879 "la Mangalia, Harsova si Kiustenge, astazi, functioneaza regulat scolile publice romane. Vor prospera, caci ma voi ocupa zilnic de dansele".Am adunat toate aceste date din file risipite de arhiva, cu bucuria prilejului oferit astazi de a le face publice spre cunoastere si memorare. Si, de ce nu, spre cuvenita comparatie. Sarbatoarea de la Prefectura, combinata cu aniversarea Bibliotecii publice a dat constantenilor prilejul unei frumoase cinstiri care merita perpetuata in timp. Si popularizata cum se cuvine.