SCJU, de la Căp(ăţână) se-mpute…

Văzut din afară, spitalul judeţean pare o caricatură grotescă. Din interior însă e un bordel în toată regula. Ca simplu cetăţean, mă apucă groază la gândul că odată, când voi cădea şi eu bolnavă, va trebui să mă dau pe mâna doctorilor care taie şi spânzură în spitalul judeţean.

Mi-e silă că va trebui să mă duc cu mâncare de acasă dacă voi vrea să mă internez, pentru că firma de catering e aproape de faliment, graţie calităţilor manageriale ale directorului Căpăţână, că va trebui să plătesc analizele pentru că trebuie să „mănânce“ şi gura ăluia de-i zice „Synevo“, că trebuie să scot bani din buzunar pentru tomograf, pentru că şi celălalt „văr“ al managerului, zis „Pozimed“ vrea să trăiască şi el. Dacă mai pun la socoteală şi faptul că doctorii merg pe sistemul consultaţiilor din ochi, îmi vine să mă înham preventiv la regim şi să o las, de bună voie, mai moale, numai să mă ştiu ferită de tot acest sistem. Clădirea în care discipolii lui Hipocrate încearcă să-şi practice meseria e sub orice critică. Saloanele, dacă nu stau să se prăbuşească peste tine la orice strănut ce ar putea provoca o oarecare vibraţie, atunci sunt împânzite cu ţevi de pe care pică vată de sticlă şi abia sunt luminate prin ferestre care au încă geamuri transparente, doar că nu ştie nimeni lucrul acesta din cauza prafului care le acoperă. Asta n-ar fi tot... un copil cu stare febrilă aşteaptă pe la uşi în medie o oră până când medicul, exasperat de insistenţele mamei, binevoieşte să renunţe la discuţia cu asistenta şi revine în cabinet pentru o consultaţie de 5 minute. O tânără venită de la 85 km plânge în faţa unei asistente care nu îi permite accesul la medic fără un bilet de trimitere de la medicul de familie. O alta însărcinată patrulează pe coridor în timp ce are contracţii şi aşteaptă pentru un ecograf, după care i se spune să ia „3 papaverine pe zi şi 3 telenovele (minim)“. Salvările lasă bolnavii în stradă sau îi plimbă de la un spital la altul, în clinici se moare de gripă, de picioare în gips şi în urma avorturilor se moare până şi de septicemie. Nu-i de mirare că medicii s-au abrutizat de tot şi nu îşi mai permit nici micile sensibilităţi ale vieţii de zi cu zi. Vor să emigreze în ţările calde şi să lucreze ca... ghiciţi? Asistenţi. După anii de facultate şi anii de rezidenţiat preferă totuşi să lucreze ca asistenţi şi să fie plătiţi chiar de 15 ori mai bine decât în minunatul SCJU. Orice nu merge bine ţine de atitudine şi mentalitate.

Totuşi, cumva, totul porneşte de la cuvinte. „Lasă că merge şi aşa“ se pretează la orice. Nepotismul a degenerat în adevărată mafie care nu mai poate fi anihilată nici cu „bomba atomică“. Este imună la orice şi neobrăzată. De la Constantinescu la Căpăţână şi la Sârbu, de la Voinea la Ulmeanu, Cambrea, Tofolean sau Tuţă. De unde au apărut aceşti „extratereştri“, trădători ai principiilor pământene, fără de morală, fără de scrupule? Încet, încet, pleacă toţi medicii valoroşi din aşa-zisul Spital Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa şi vor rămâne doar cei care s-au pretat la această murdărie. Vai de sănătatea noastră. A ajuns un neica nimeni, venit de la cazarmă, să conducă cel mai mare spital din Constanţa. Dacă vrei sa strici ceva, apucă-te de reorganizare. Dacă vrei să furi ceva, schimbă şefii şi pune oameni obedienţi. Dacă vrei să arăţi cât eşti de deştept, înconjoară-te numai de proşti. Nu le doresc acestor „domni“ decât să aibă parte de servicii medicale într-o secţie cu 70 de paturi în care lucrează o singură infirmieră.