Sectia 2 - ziaristi

Obisnuim sa spunem ca viata de ziarist este foarte dura. Vorbele, insa, ar trebui sprijinite de fapte, altfel riscam sa confundam presa cu politica, ceea ce nu-i prea placut. Asa se face ca, uneori, colegii trusturilor concurente se intalnesc la o bere si isi arata unii altora cicatricile profesionale: cutare a fost tarat in zeci de procese, dar si cutarescu a strans multe amenintari cu moartea; coasta rupta a lui icsulescu nu se compara cu ochiul smuls din orbita lui cutarache. O pasiune morbida face ca traumele si betesugurile specifice breslei sa devina un soi de medalii, semn al favorurilor alese pe care zeii adevarului le acorda purtatorilor lor: caci, spre deosebire de politruc si alti frecatori de menta, ziaristul plateste din greu pentru inchipuirea ca are-o vocatie. Sectia 2 de Politie s-a obisnuit sa lucreze cu ziaristii. Si nu ma refer acum la cei care-o piseaza cu vizitele dupa subiecte, pentru cronica mondena a interlopilor, avizi sa afle ce talharii se mai poarta, cine pe cine-a mai violat sau care-a fost cel mai tare tun din parcarea cartierului. Sectia 2 a cunoscut ziaristi a caror pasiune pentru profesie e atat de profunda incat le-a impus sacrificii: avizi sa stie, de pilda, cum e cu talharia, ei s-au varat chiar in coarnele ei - cum ziarista Zenobia, din povestirea lui Poe, isi varase gatul sub ghilotina limbii de ceas, intr-un turn. N-ar astepta sa le pice un subiect de pomana, pentru ca-n presa nimic nu-i mai dur decat competitia. Daca stai ca vitelul la poarta sectiei, doar-doar o pica un viol mititel, un jafulet sau poate chiar o crimuta, n-ai sa fii niciodata "primul la stire". N-ar mai fi nevoie de zece ziare, cate are Constanta, poate chiar ne-am intoarce la ziarul unic. Sectia 2 se obisnuise, deja, cu zelul asta nervos, jurnalistic. De pilda, cel de la ZIUA, caruia i se furase bicicleta in campul muncii. N-a mai stat ca vitelul la poarta Politiei, ca dupa prima bicicleta furata. N-a mai dat a lehamite din manuta, cum facuse dupa ce i-au furat-o pe-a doua. Acum se prezentase la sectie asa cum trebuie, cu talharul in gheare. Ba era atat de pornit incat spunea ca, daca nu l-ar fi prins, organiza un flagrant: punea la bataie bicicleta a patra si tot ii iesea de-o stire cinstita. Toata lumea a fost multumita: politistii rezolvasera cazul cu o viteza record, iar colegii mei erau primii la stire. Sectia 2 n-a apucat sa desfaca sampania caci s-a confruntat iar cu o stire de presa: o ziarista de la Observator era talharita, acum doua seri, in scara unui bloc din Tomis Nord. Colega se intorcea de la redactie unde, culmea, fiind de serviciu, pandise stirea de la incheierea editiei. Si cum a lasat-o masina de serviciu in fata blocului, hop, moment de neatentie, stirea sari nevazuta, o urmari tiptil prin gangul blocului, se strecura dupa ea in scara si, pana ca fata sa ajunga la primul etaj, ii sari in spinare, trase cu salbaticie de poseta, rupandu-i breteaua, apoi disparu in noapte. Dupa ce o pandise intreaga seara fara un rezultat, ziarista fusese ea insasi pandita de stire, ba chiar talharita si umilita: in miez de noapte, ea se vedea acum nevoita sa lase subiectul pe mana Politiei, pentru solutionare. Nu se putea ca stirea sa scape de tot ziaristilor, mai ales ca in blocul cu pricina locuiesc eu. Asa c-am trecut si eu prin acelasi gang - unde, bizarerie, patru paini imprastiate pe jos compuneau alta scena de violenta, muta. Am trecut pe langa alimentara care strangea, inca, destui oameni la usa sa cu vizeta. Toti auzisera tipetele ziaristei, stirea o zbughise, practic, pe langa ei. Si, fireste, nu miscasera nici un deget, nu s-au ostenit nici macar sa indice directia in care fugise, consemnasera doar, usor absenti, usor amuzati, ca nu le-a lasat nici o carte de vizita. Sectia 2, in schimb, fiind obisnuita cu ziaristii, intra imediat in alerta. In timp ce colega isi cauta subiectul prin albumele cu interlopi (incredibil, spunea, ce muzeu de abjectii umane era acolo), masinile care-i adunasera pe politisti din casele lor incepeau sa apara. Fumam afara, ascultam comentariile lor buimacite, portierele busite in graba, pasii lor apasati sau ecoul altora, indepartati, pe trotuare si pandeam incordat acel cheag de liniste pura care adia inca dinspre maidane. "Ce-ai facut, de ce te-au adus aici", ma interpela un copil de jandarm, care atarna sub arma ca Mitrut de stejar. Era ceva, in aerul lui suav, ca un straniu melanj de autoritate si complicitate: "cu ce ma laud, adica", paruse ca vrea sa imi spuna. Unul din cei doi aurolaci care pazeau curtea sectiei l-au pus imediat la curent: "a fost jefuita o ziarista. Nasol de ala de-a facut-o. De ce sa fure? Noi suntem cinstiti, nu furam. Cand n-avem de lucru, cersim, nu furam". Stiau multe, baietii, despre o gramada de lucruri. In alte vremuri, cu putina bafta, ar fi putut deveni ziaristi: in miez de noapte, cand dorm cei mai multi politisti, ziaristi, ei sunt primii la stire.