Sex cu iapa sau protest cu angajaţii CJC

Mă gândeam astăzi despre ce să scriu în editorial. Dacă mă refeream la partida de sex nebun cu iapa din ogradă, sau cu căţelul, maimuţa, şoarecele de bibliotecă sau alte patrupede şi miriapode, se înghesuia lumea ca la urs, dar m-am răzgândit.

Până la urmă am decis să mă opresc la ceva mai puţin generator de puls crescut: manifestaţiile sindicaliştilor din Consiliul Judeţean Constanţa (CJC) şi primărie. Seamănă izbitor cele două „acţiuni" între ele. Implică instinct animalic, egoism, niciun pic de moralitate sau ruşine. De ce nu ies în stradă profesorii, medicii? Simplu: pentru că au treabă şi mulţi oameni depind de ei. Nişte hârţoage care oricum se eliberau la Sfântu'Aşteaptă nu păţesc nimic dacă sunt părăsite. Şi cu câtă înverşunare striga un domn ce purta un pulover Lacoste, al cărui preţ trece bine de 200 lei. Sau poate băteau pas de defilare în drumul de la Prefectură la sediul PDL, în amintirea vremurilor trecute. Chiar, ce credeţi că făceau protestatarii între Rucăr şi Bran, pardon, prefectură şi PDL? Ei, nici chiar aşa, nevoile lor sunt altele. Puşca şi cureaua lată, ce funcţionar eram odată! Dar, bomboana de pe colivă este sceneta pregătită cu multă sârguinţă de unul dintre liderii protestatarilor. O prea uzată melodie de la Paraziţii dar şi un melange între un discurs al lui Ceauşescu şi unul al lui Băsescu. Tare le mai este dor social-democraţilor de vremurile în care aveau carpete pe pereţi, bibelouri cu balerine, când citeau Scânteia în fiecare dimineaţă sau făceau troc cu alimente. Ştiţi vorba aceea: o mână întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană. Ce istorioară spun aceşti angajaţi? Până acum aveam lefurile cele mai grase, hainele cele mai scumpe, aerele cele mai puturoase, şpăgile cele mai grosolane, iar acum am ieşit în faţa Prefecturii că am auzit că e trendy şi „ne dă ăştia la teveu". Poate că ar fi cazul să le arătăm că există şi funcţionari plătiţi de stat care nu plimbă hârtiile din birou în birou ci merg de ani de zile pe banii lor în comune să le predea copiilor, că sunt alţii care cumpără din buzunarul lor medicamente pentru băbuţe suferinde şi alte exemple.

Deci, nu există multe deosebiri între omul ce se simţea bine cu iapa şi angajaţii primăriei şi ai CJC care se simt bine cu banii funcţionarilor, deoarece, dacă mai miră pe cineva, aceştia sunt plătiţi în orele de protest ca şi când ar fi la muncă.