Editorial Sezonul sinuciderilor

Este sezonul sinuciderilor. România nu mai șochează pe nimeni prin poveștile de tip „niște oameni s-au îmbătat și l-au omorât pe unul”. Nu! Trecem la nivelul în care ne răpim propria viață. Totul a început cu doamna care a stat peste 30 de ore pe bloc, după care s-a aruncat în gol când oamenii umflau salteaua de salvare. Au urmat alţi tineri care au renunţat la propriile vieţi prin diverse metode şi alţii care au avertizat că vor face asta.
 
Atitudinea generală cu privire la aceste cazuri a fost blamarea autorităților, acuzate că sunt incapabile să salveze persoanele care iau o astfel de decizie. Mai puţină atenţie s-a îndreptat însă asupra dramei celor care nu mai reuşesc să găsească resursele necesare pentru a supraviețui. Oamenilor le este teamă că societatea îi va abandona într-un moment de vulnerabilitate. De aceea stau cu sufetul la gură până când sinucigașul sare, aterizează pe saltea, se ridică de acolo fericit și strigă în gura mare: „Sunt bine! A fost o scăpare! Mulțumesc, societate!”. De ce? Ca să poată dormi liniștiți. Pentru că niciodată nu vor înțelege sinucigașii. Ei doresc să aibă certitudinea că societatea e o plasă de siguranță care-i apucă de mână și care nu le va da drumul.
 
În cazul tinerilor care se sinucid, apar clasicele ipoteze ale decepțiilor amoroase și consumului de droguri. Cine ar trebui să găsească vinovatul? Autoritățile, normal! Apar întrebările: „Cine e nesimțitul care i-a dat papucii?” sau „Cine e inconștientul care i-a dat droguri?”. În loc să ne gândim că adolescenții sunt fataliști și firavi, că au nevoie de oameni care să îi convingă că problemele lor par mari doar în acest moment și că viața e lungă, iar obstacolele de acum, peste un timp, vor părea glume, noi ne frământăm că nu își fac autoritățile treaba.
 
Oamenii care amenință că se omoară au nevoie de atenție, pentru că încă speră într-o soluţie. Apelează la societate pentru asta. E tipic românesc să amenințe că se omoară dacă nu apar autoritățile sau oricine care, prin magie, să le rezolve problemele. Cei care vociferează mai au o șansă. Vor ajutor! Strigă după ajutor! Viaţa e grea şi complicată, însă moartea nu este răspunsul la impedimentele cu care aceasta e presărată. Amintiți-vă că dragostea nu revine la voi prin aruncarea în apă, creditele nu se achită prin spânzurare, iar viața nu se sfârșește de la prima problemă apărută peste noapte! Cereți și oferiți ajutor!