Sfidarea suplinitorilor

Coincidenta face ca, in urma cu ceva timp, sa fi trait chiar pe pielea mea umilintele la care este supus suplinitorul, o categorie desconsiderata de toti, incepand de la directorul de scoala si pana la cei din inspectoratul scolar.

Intotdeauna m-am intrebat de ce persoane cu studii superioare se inghesuie in fiecare toamna la inspectorat si stau ore intregi la coada in asteptarea unui post... platit sub limita decentei. Pe de alta parte, aberantele cerinte ale unui dosar stufos impus la inscriere ucid, in fiecare an, zeci de neuroni revoltati de pretentiile absurde. Niciodata nu am inteles de ce chiar si dupa sapte ani petrecuti la catedra, suplinitorului i se cere sa demonstreze ca are studii. Si asta nu ar fi o problema prea mare, daca nu ar insemna alergatura in plus si sute de mii de lei cheltuiti inutil. Pentru ca, an de an, suplinitorului i se cer copii legalizate dupa diplome, probabil ca sa aiba si notarii o paine asigurata. Cred ca doar disperarea este motivul pentru care dascalii aleg drumul umilintei si al plecaciunilor in fata responsabililor cu educatia. Poate daca repartizarea posturilor s-ar fi facut corect si nu ar fi existat afaceri cu catedrele, suplinitorii ar mai fi avut o sansa. Insa sunt convinsa ca niciodata impartirea "cascavalului" nu se va face pe fata. Se stie ca banul este ochiul dracului, iar noi suntem niste bieti muritori, pacatosi. Asa ca, atunci cand nevestele de navigatori care vor sa ajunga profesoare la catedra arunca ispita din portofel... Si jocurile sunt facute. Un exemplu ca nu vorbesc in plus sunt si titularizarile facute la comanda in cazul unor doamne cu stare. Mi-a povestit cineva ca una dintre colege nu avea nici macar specialitatea corespunzatoare postului scos la concurs. Insa nimic nu conteaza in fata spagii. Dupa niste cursuri postuniversitare facute la repezeala, profesoara a devenit titulara, la unitatea scolara care a organizat concursul. De-a lungul timpului, mi-a fost dat sa aud de multe ori despre nedreptatile suferite de cadrele didactice aflate temporar la catedra. Chiar si in acest an, inspectorii scolari care au impartit posturi sunt suspecti. Unde au disparut in decurs de cateva ore cele sase locuri aflate, la inceputul sedintei publice ca fiind libere? Cum a fost posibil ca profesori care au sustinut concursul anul trecut sa fie repartizati inaintea celor care au promovat in vara examenul? Si de unde au aparut nume noi pe listele suplinitorilor? M-a surprins atitudinea "generalului" Sarbu, care a declarat presei ca nu e la curent cu ce s-a intamplat, dar ca, nicio grija, se va documenta… Pai asta e raspuns demn de un responsabil cu destinele dascalilor? Se pare ca bataia de joc pentru suplinitorul sarac nu are limite. De aceasta data insa, am constatat ca oamenii nu mai vor sa taca de frica ca vor ramane in afara sistemului de invatamant. Asa ca, au inceput reclamatiile. Sapte cadre didactice "pagubite" au plecat la Bucuresti, unde au redactat un memoriu pe care l-au prezentat la Ministerul Educatiei. Ramane de vazut pe unde vor scoate camasa inspectorii nostri… mai bine spus cei democrati, pentru ca de cei liberali, are Adomnitei grija.

Scris de: {autor}Gratiela TULCEANU{/autor}