Sindicatele si profesorii

Am constatat ca, rareori, cele doua notiuni se intersecteaza, poate doar in perioada de greva, atunci cand numarul semnaturilor conteaza. Singurul lucru care arata, totusi, ca esti agreat de sindicalisti il reprezinta cotizatia.

De multe ori mi-a fost dat sa aud in jurul meu dascali nemultumiti, care se intrebau retoric cu ce ii ajuta sindicatul in rezolvarea problemelor pe care le au cu directorii de unitati scolare sau cu cei din conducerea inspectoratului. Si tot ei sau colegii lor raspundeau... "cu nimic". Pai si atunci de ce trebuie sa mai platim cotizatia, continuau sa se intrebe acestia. Desi, in mare parte, sunt nedumeriti de rolul sindicatelor, profesorii sunt fideli spiritului de turma specific romanilor, asa ca, in ciuda comentariilor facute in cancelarie, continua sa ramana in organizatie. La fel ca ei procedeaza multe dintre cadrele didactice care au devenit membre de sindicat din inertie sau pentru a nu fi subiect de barfa prin cancelarii. Sincer, m-as fi asteptat ca, in momentele de criza, profesorii sa apeleze la juristii platiti pana la urma din cotizatiile lor pentru un sfat de specialitate sau la liderii sindicali pentru a le cere sa le reprezinte interesele. Nimic din toate acestea nu s-a intamplat la Constanta. Am aflat, zilele trecute, de la un reprezentant al sindicatelor din invatamant ca, in aceasta vara agitata, niciun dascal nu a venit sa isi spuna pasul la ei. De ce oare?... Sa isi fi pierdut increderea in puterea organizatiei de a le rezolva problemele sau poate ca... stiu ei ceva, care ii impiedica sa vorbeasca. In orice caz, nu putem sa fim ignoranti si sa spunem ca oamenii au fost supermultumiti si ca nu au existat tot soiul de probleme. Mai ales in vara, a tot plouat cu reclamatii privind concursul de titularizare. Ca sa nu mai vorbim de repartizarea suplinitorilor... sau de demiterile directorilor de unitati scolare de la inceputul acestei toamne. Am observat insa ca, din pacate, toate aceste plangeri ajung mai repede la jurnalisti decat la sindicalistii ocupati poate cu impartirea biletelor de odihna sau a ajutoarelor banesti prevazute pentru anumite evenimente petrecute in familia membrului de sindicat. Se pare ca, nici prin cap nu le-a trecut suplinitorilor care au reclamat la Ministerul Educatiei disparitia unor posturi sau distribuirea suspecta a unor colegi de ai lor de catre inspectoratul scolar sa se adreseze si sindicatului. Este probabil ca unii dintre dascali sa fie scarbiti de aranjamentele care se tot fac dupa Revolutie incoace intre capii miscarii sindicale si patronat. Foarte multi dintre profesorii pe care ii cunosc au ramas dezamagiti de modul cum a fost curmata brusc greva din 2005. Atunci, fara sa ii consulte cineva daca sunt de acord cu procentele oferite de guvern, desi miscarea de protest se facea in numele lor, au fost trimisi in clase. De fapt, in mintea lor, toata miscarea sindicala nu reprezinta decat un mod de a stapani masele, care pot deveni periculoase atunci cand se revolta. Daca la inceput au crezut in necesitatea unei greve autentice, acum, dascalii sunt retinuti atunci cand vine vorba de sindicate. Singurul avantaj pe care il accepta din partea organizatiei il reprezinta procurarea cate unui bilet de odihna sau de tratament.

Scris de: {autor}Gratiela TULCEANU{/autor}