Spitalul, colapsul si cersetoria

Spitalul Judeţean mai are medicamente doar pentru o săptămână. Trist, dar adevărat! După o săptămână, îşi poate semna sentinţa de „deces". Sau poate, odată cu preluarea spitalului de către Consiliul Judeţean, acesta se va îmbogăţi dintr-o dată cu medicamente, materiale sanitare şi tot ce îi trebuie ca să poată funcţiona. Poate atunci acele cadre medicale care cer bani de la obraz bolnavilor pentru medicamente şi apoi îi bagă în buzunar, dând din umeri că ba întârzie comanda, ba nu s-au găsit pe stoc, vor dispărea.

Sunt unele secţii în care lipsesc până şi medicamentele necesare, cele mai ieftine, fără de care tratarea pacienţilor este aproape imposibilă. Şi atunci, se găseşte soluţia cea mai rapidă şi „ideală" - se pune reţeta în buzunar, iar bolnavul îşi face bagajul şi pleacă acasă. Dar ce facem cu bătrânii care nu au bani de medicamente şi trăiesc de pe azi pe mâine? Ce facem cu aceşti bătrâni care cerşesc sau chiar îşi vând casa şi rămân pe drumuri doar pentru a-şi lua tratamentul? Este groaznic ceea ce se întâmplă, dar este adevărat!

Dar să vă povestesc o întâmplare trăită zilele trecute în spital. M-am întâlnit pe scări cu o bătrână care trăgea după ea o plasă plină cu d-alea gurii. M-am oferit să o ajut până la etajul doi, unde urma să fie internată. Am aflat că spitalul este, pentru ea, a doua casă. Nu are unde sta, nu are ce mânca, nu are bani pentru medicamente. A făcut până acum două infarcte, dar a supravieţuit de fiecare dată. Acum cerşeşte în gară ca să-şi poată lua pastilele. Îi e frică de moarte şi nu vrea să moară. Vine în spital când nu mai are bani să-şi cumpere tratamentul, de altfel foarte scump. Pe săptămână costă cam 80 de lei, iar din cerşit câştigă doar 20-30 de lei, din care trebuie să îşi ia şi d-ale gurii. Dar sunt zile în care renunţă la mâncare pentru pastile şi supravieţuieşte din mila oamenilor, de altfel din ce în ce mai puţini.

În situaţia acestei bătrâne şi află şi alţii, fiecare cu propria sa poveste. Ce se fac aceşti oameni după terminarea stocurilor de medicamente? Poate această poveste va fi un semnal de alarmă pentru Consiliul Judeţean, care va trebui să preia Spitalul cu tot cu aceşti bătrâni „orfani"...