Streangul, solutia celor under 30

Cum mai ieşim astăzi din toate greutăţile? Simplu ar spune unii: luăm o frânghie, o legăm de orice este mai la înălţime şi... gata. Cei în cauză se duc, probabil păşesc spre o altă viaţă mai bună sau spre nicăieri, iar ceilalţi... n-au decât să rămână cu durerea lor.

În ultima săptămână, două familii din judeţul Constanţa şi-au pierdut copiii, de 24, respectiv 19 ani. Tineri, foarte tineri dar care probabil nu au mai găsit nici un motiv pentru care să-şi dorească să meargă mai departe. Dar oare chiar aşa era? Cum s-ar putea ca la anii aceştia să considere că deja şi-au jucat toate cărţile?... Cineva apropiat încerca să-mi explice acum ceva ani mai mulţi, de ce dragostea este exact ca o râie. Nu prea am înţeles eu atunci, însă da, m-am lămurit mai apoi, că uneori poate fi ca o râie, şi chiar mult mai rău. Însă acest lucru poate să fie pus chiar şi numai în balanţă cu durerea pe care o lasă în urma lor, după ce fac un astfel de gest? E adevărat, nu toate familiile sunt perfecte, nu în toate relaţiile sunt cele care ar trebui să fie. Dar părintele este părinte şi speră să nu apuce ziua să-şi ducă un copil la groapă. Dar uite că se întâmplă, tot mai des în ultimul timp. Săptămâna trecută, din prea multă iubire şi apoi disperare că aceasta nu îi este împărtăşită, o studentă pentru care se anunţa un viitor frumos, a hotărât să se spânzure. Ce a urmat... este uşor de presupus. O familie, şi nu una oricare, este distrusă. Mai mult, era şi singurul copil. Problemele? Se pare că doar cele în dragoste, amplificate de o fire mult prea sensibilă, după cum spuneau cunoscuţii.

Acum două zile, un alt tânăr, de această dată de 19 ani, şi-a pus capăt zilelor. Şi acesta s-a spânzurat. De ce? Încă nu se ştie exact şi probabil că nici nu o să se afle. Nu a lăsat nici un bilet de adio, iar mama lui spune că nu părea să fie supărat sau să-l frământe ceva. Nu era însă aşa, şi o altă viaţă s-a dus. Iar cazuri de acest gen tot s-au petrecut în ultimul timp.

Valul de sinucideri ale „generaţiei emo" s-a stins, însă acum altele par să fie motivele din cauza cărora lumea clachează. Iar majoritatea celor care preferă soluţia mai simplă sunt, şi de această dată tot tineri. „Specialiştii" spun că de vină este faptul că aceştia nu mai reuşesc să-şi facă un „rost", că greutăţile sunt mult prea multe, că tot mai mulţi copii cresc singuri, fie deoarece părinţii pleacă peste hotare sau muncesc zi-lumină, etc. Aceasta este, într-adevăr, realitatea în care trăim. Însă în această realitate trăiesc foarte mulţi tineri iar dacă toţi ar proceda aşa, am deveni o ţară plină de cruci. Şi iarăşi, a cui este mai mare durerea? Cât de uşor să treacă un părinte, o soţie/un soţ tânăr, sau chiar un copil mic peste hotărârea pe care o ia cineva din familie, de a le schimba şi destinele lor, fără a le cere sfatul...