Suntem nişte mizerabili fără „ajutorul“ altcuiva
Suntem nişte mizerabili fără „ajutorul“ altcuiva
09 Sep, 2016 00:00
ZIUA de Constanta
3521
Marime text
De când am început să avem conştiinţă, ni s-a spus încontinuu că printre cele mai remarcabile calităţi ale neamului românesc sunt amabilitatea şi găzduirea bună oferită musafirilor. Am înghiţit până la mâhnire paradele de patriotism de genul „mândru că sunt român“, am ascultat fără încetare minciuni de tipul „poporul român este corect, drept şi plin de iubire“.
Oamenii politici ne-au ţipat de pe margine că toate nenorocirile care se abat asupra poporului nostru sunt din cauza „drăcuşorului“ numit Globalizare, din cauza musulmanilor, a islamiştilor, a ţiganilor sau a celor care nu sunt din ţara dezbinată, săracă, coruptă şi furată România. Pentru că poporul român este muncitor, deştept, milos, bun, generos, iar cei din afara ţării ne alterează sufletul pur.
„Un câine comunitar, despre care oamenii spun că nu era deloc agresiv, a fost jupuit de viu. Poliţia îl caută pe agresor“. „O fetiţă de şase ani, victima unui accident rutier, a fost plimbată inutil între spitale! Micuţa şi-a pierdut picioarele într-un teribil accident. Fetiţa avea nevoie urgentă de operaţii de reconstrucţie. Accidentul a avut loc în judeţul Constanţa, dar copila a fost trimisă la Bucureşti, iar de aici, tocmai la Iaşi“. „Voia să se răzbune pe sora fostei prietene, pe care o consideră vinovată de despărţirea lor. Însă pe drum s-a oprit să îşi ia ţigări de la chioşcul de unde obişnuia să cumpere pe datorie. Vânzătoarea l-a refuzat, iar el a înjunghiat-o mortal“, spun ştirile din ultimul timp.
Poporul român este vrednic de plâns fără „ajutorul“ celor din afara graniţelor. Suntem malefici, lipsiţi de calităţi şi ne comportăm cu cel de lângă noi cu venin. Suntem dispuşi să facem tot posibilul să îl vedem pe cel de lângă noi la pământ. Să îl ardem cu acid sulfuric. În cazul în care cineva face un lucru bun pentru noi, noi îl întoarcem cu rău. Ne pasă, în cel mai bun caz, de familie! De restul, nu! „Să moară duşmanii“, iar cei care parchează pe locul nostru să facă cancer. Poporul român este făţarnic până la Dumnezeul pe care ţine să îl amintească la toate înmormântările, botezurile sau nunţile cu mâna pe crucea de aur de la gât. Punem la coadă empatia şi respectul şi nu dăm doi bani pe compătimire.
Şi dacă tot am vorbit de Dumnezeu, ne arătăm extrem de credincioşi şi avem preoţi acoperiţi de aur care nu ne cunună decât dacă dăm banii corespunzători sau care nu ne înmormântează bunica decât dacă oferim suma cerută. Punem la îndoială absolut tot, cu excepţia Dumnezeului îmbrăcat în aur din icoane. În tehnologie ne încredem doar atunci când suntem pe moarte, dar între religie şi ştiinţă întotdeauna vom alege religia.
După ce ne batem joc de cel de lângă noi, ne batem cu pumnul în piept simţindu-ne „mândri că suntem români“.
Oamenii politici ne-au ţipat de pe margine că toate nenorocirile care se abat asupra poporului nostru sunt din cauza „drăcuşorului“ numit Globalizare, din cauza musulmanilor, a islamiştilor, a ţiganilor sau a celor care nu sunt din ţara dezbinată, săracă, coruptă şi furată România. Pentru că poporul român este muncitor, deştept, milos, bun, generos, iar cei din afara ţării ne alterează sufletul pur.
„Un câine comunitar, despre care oamenii spun că nu era deloc agresiv, a fost jupuit de viu. Poliţia îl caută pe agresor“. „O fetiţă de şase ani, victima unui accident rutier, a fost plimbată inutil între spitale! Micuţa şi-a pierdut picioarele într-un teribil accident. Fetiţa avea nevoie urgentă de operaţii de reconstrucţie. Accidentul a avut loc în judeţul Constanţa, dar copila a fost trimisă la Bucureşti, iar de aici, tocmai la Iaşi“. „Voia să se răzbune pe sora fostei prietene, pe care o consideră vinovată de despărţirea lor. Însă pe drum s-a oprit să îşi ia ţigări de la chioşcul de unde obişnuia să cumpere pe datorie. Vânzătoarea l-a refuzat, iar el a înjunghiat-o mortal“, spun ştirile din ultimul timp.
Poporul român este vrednic de plâns fără „ajutorul“ celor din afara graniţelor. Suntem malefici, lipsiţi de calităţi şi ne comportăm cu cel de lângă noi cu venin. Suntem dispuşi să facem tot posibilul să îl vedem pe cel de lângă noi la pământ. Să îl ardem cu acid sulfuric. În cazul în care cineva face un lucru bun pentru noi, noi îl întoarcem cu rău. Ne pasă, în cel mai bun caz, de familie! De restul, nu! „Să moară duşmanii“, iar cei care parchează pe locul nostru să facă cancer. Poporul român este făţarnic până la Dumnezeul pe care ţine să îl amintească la toate înmormântările, botezurile sau nunţile cu mâna pe crucea de aur de la gât. Punem la coadă empatia şi respectul şi nu dăm doi bani pe compătimire.
Şi dacă tot am vorbit de Dumnezeu, ne arătăm extrem de credincioşi şi avem preoţi acoperiţi de aur care nu ne cunună decât dacă dăm banii corespunzători sau care nu ne înmormântează bunica decât dacă oferim suma cerută. Punem la îndoială absolut tot, cu excepţia Dumnezeului îmbrăcat în aur din icoane. În tehnologie ne încredem doar atunci când suntem pe moarte, dar între religie şi ştiinţă întotdeauna vom alege religia.
După ce ne batem joc de cel de lângă noi, ne batem cu pumnul în piept simţindu-ne „mândri că suntem români“.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii