Tata Natia si constitutia ei delicata

Din patru in patru ani, tata Natia iese in targ sa-si aleaga un doftor, poate-o gasi unul bun, milostiv, care s-o scoata din boli si din neputinte. Mari sperante nu-si face ea, ca de-atatia ani de cand face asta a nimerit doar la felceri. Chiar de-ar afla un vraci iscusit, bun de tinut la rana pentru, haaat, patru ani, tot nu e sigura ca ce-alege ea in targ aia va gasi mai tarziu in papornita. Cand merge la oborul cu doftori de natie, aia-s pusi la gramada, in tarcuri, dupa culori potrivite, si-n fiecare tarc au o ordine, dupa niste liste. Daca ei i s-ar zbate pleoapa la al saptelea de pe-o lista, nu poate sa-l ceara pe ala, direct, decat la pachet cu intreaga lista, la fel cum, in vechiul regim, lua cate-o punga de "tachimuri": adica vreo cinci capatani de gaina si vreo duzina de gheare intre care spera sa gaseasca si-un pieptulet de pui, o aripioara sau doua, mai mititele. Niciodata n-avea cum sa stie ce va gasi in punga-nghetata - pentru care se trezise cu noaptea in cap, se canonise la cozi uriase, se caftise cu haimanalele care i se bagau in fata, isi rupsese pingelele si sacosele-n timp ce-i palea dupa ceafa. Cand, in fine, apuca prada si-o ducea intr-un suflet acasa, o lua pe aleile laturalnice, de frica sa nu-i sufle vreun bandit trofeul si ferindu-se de ochii hapsanelor de vecine, gata sa-i sara la usa cu linguseli si cerseli mieroase. Purta, totusi, un soi de multumire surda in piept, caci facuse tot ce i-a stat in putinta: altfel stia ca acasa, cand va desfereca turbinca-nghetata, va descoperi ca taman la ea se-ncarligasera prea multe gheare, capatanile erau prea patrate si nu mai incapusera, printre ele, decat niscaiva gatlejuri si pipote. Asa si cu oborul asta din noul regim, cu doftori de natie. De dus se duce, trebuie sa se duca, din patru in patru ani - fara sperante si pofte, dar cu aceeasi multumire surda in piept, ca face ce se cuvine, ca n-are ce-si reprosa. Se uita prin tarcurile electorale, dupa o pipota, desi stie ca, oricum va alege, se vor fi adunat prea multe gheare incarligate si teste patrate, iar pipota e taman la fundul tarcului. Iar mai tarziu, acasa, cand va dezgheta turbinca televizorului, va afla ca din tarcul ales de ea n-au trecut decat primii sase din lista. Iar lista e lista. Stie toata lumea ca lista e sfanta, n-ai ce sa-i faci. Sase-au trecut, cu aia sase-ai ramas. Cui, ce-i pasa ca primul nu se pricepe decat la frectii, al doilea e veterinar, al treilea importa prafuri, al patrulea le plaseaza, al cincilea stie prea multe savantlacuri ca sa se-ocupe de betesuguri marunte, iar al saselea a mantuit numai vite, la abator. Si ca tocmai dupa asta se opreste si lista, caci nici un tarc n-are destule sufragii. Asa ca nu-si mai face nici o socoteala acasa, ca oricum nu se potriveste cu aia din targ, iar calculele din targ se vor dovedi masluite acasa. Se osteneste doar sa se duca, din patru-n patru ani, la oborul cu doftori, asa cum urmeaza toate randuielile pamantesti, ucazurile popesti si inscrisurile calendaricesti, fara sa-si faca sange rau, fara sa carteasca, fara speranta si fara sa se mai mire. De-o vreme, insa, tata Natia a auzit prin targ ca se va schimba randuiala. Si inca o schimbare mare de tot, datatoare de mari sperante. Ea se mira nitel la-inceput; nitelus. Apoi incolti si-un bob de speranta, mic, cat un bob de linte. Incolti pana-i dete un ghiont, apoi se facu cat un pepene, crescu si-o-nghionti pana ce-ncepura s-o doara salele. Si inca asa tare incat pentru prima oara ii veni sa carteasca. Dar unde sa cartesti, cui sa-ti versi amarul, cine sa-ti vindece neputintele? Ca nici un felcer nu se uita la ea. S-au zgait doar atunci, in tarc, atunci toti ranjeau, se faceau ca-i iau pulsul, temperatura, isi reglau lornioanele, isi leganau stetoscoapele, ciocanelele, ii faceau vant cu dosare, sa nu lesine de-atata emotie, unul s-a repezit chiar sa-i pupe mana. Dar ce-i veni tatei Natia asa, dintr-odata, sa-si bata pleoapele dupa felceri, ba chiar cu un an inainte de oborul electoral? Tot de la felceri se trage, ca de-o vreme incoace ii tot dau tarcoale, si-i spun ca ea, tata Natia, are o constitutie delicata, si-s ingrijorati foarte tare din cauza asta. Asa ca s-au adunat cam toti felcerii mari, din mai multe tarcuri, au pus manusa langa manusa, stetoscop langa stetoscop si forceps langa forceps si s-au pregatit sa-i faca o operatie de constitutie. Veste care cica a incantat-o chiar si pe fandosita aia de Europa. Tata Natia trebuie doar sa semneze, peste o saptamana, niste acte, niste docomente. Toti ii dau inainte doar cu asta: semneaza, nu te sfii, semneaza! Si-o sa aiba, apoi, o constitutie atletica, robusta, sau de care? Ca n-au anuntat-o, n-au intrat in detalii. De-asta o dor salele pe tata Natia: ca daca o sa fie asa de robusta constitutia aia de n-o s-o poata duce? Si, ia uite, mai e doar o saptamana si nici un felcer nu vrea s-o dumireasca. Ii tot dau inainte cu fandosita aia de Europa, ca ce-o sa se bucure, ce-o sa mai sara in sus, ce-o sa mai aplaude. Parca aia se opereaza.