Tata Natia si constitutia ei delicata (4)

Veni si ziua cea de pe urma, cand trebuia sa ia hotararea. Cand trebuia sa spuna daca-i alba sau neagra, iar ea vedea verde, maro, oranj, violet, de fapt un bors de pigmenti si vopseluri care se adunasera-n mintea ei, se amestecasera si-acum toate tiuiau, se cereau remarcate, iar cand ducea mana la cap, sa le potoleasca, parca apuca sirena lui Roaita. Cu cat consultase mai multe pareri, cu atat se-afundase mai mult in culori si nuante. Era orice altceva decat alb sau orice altceva decat negru. Ascultase orice tacla, orice flecareala care-avea, cat de cat, legatura cu operatia. Ba, ca sa-si formeze mana pentru gestul final, se antrenase semnand, intr-o isterie, orice-i fusese varat in fata, orice petitie, protest, apel la boicot, chiar si adeziuni la vreo patru partide. Nu iertase nimic, nu refuzase pe nimeni; daca n-ar fi venit si ziua asta din urma, ca o mahmureala, ar fi spus ca se distrase pe cinste. Nu mai vorbise cu-atatia straini de la cutremurul din `77, nu mai cunoscuse atata lume de la revolutie. N-a avut niciodata habar, de pilda, ca exista o grupare numita Liga pentru Combaterea Anti-Romanismului. N-a avut ea habar nici ce-i aia antiromanism, dar din moment ce unii se organizasera special ca sa il combata, si-a zis ca-i vorba, probabil, de-un soi de teroristi si i-a admirat muiereste pe flacaii care le tineau piept. In special pe seful lor, Ion Coja, care propovaduia pretutindeni ca, dupa operatia de constitutie, anumite forte oculte ne vor cumpara tara bucata cu bucata, iar "proprietatea publica va fi pusa la discretia delapidatorilor!". Si pentru ca rautatile de autoritati au pus bete-n roate tuturor opozantilor, ameninta ca trupele lui antiteromaniste si ceilalti combatanti o vor trage de fusta pe duduia UE si-i vor duce lui nenea ONU presa romaneasca, sa vada ce antiromaneasca e, pentru ca publica doar opiniile favorabile operatiei de constitutie. Printre ceilalti combatanti, tata Natia numarase Uniunea Veteranilor de Razboi si a Urmasilor Veteranilor, Asociatia Nationala a Pensionarilor din Romania, Federatia Fostilor Detinuti si Luptatori Anticomunisti, Uniunea Nationala a Femeilor Crestine din Romania, Liga Nationala a Luptatorilor din Decembrie `89, Asociatia Culturala ProBasarabia si Bucovina, Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi ASCOR, Liga Studentilor, Forumul Crestin Noua Dreapta si Gruparea SCARA - sumedenie de organizatii de care nu auzise, sau poate ca auzise, dar vag, ca abia acum observa ce sonoritate aveau numele lor, ce paturi largi reprezentau fiecare - veterani, detinuti si luptatori anticomunisti, pensionari, femei crestine, studenti crestini si studenti simpli, normali. Din petitia lor retinuse mai ales faptul ca toate promisiunile mieroase de la lansarea ideii operatiei la constitutie fusesera incalcate. "Ni s-a promis ca: 1. se va introduce votul uninominal, macar la una din Camere; 2. se va introduce controlul averilor ilicite; 3. imunitatea parlamentara se va restrange si va inceta sa mai fie un paravan al coruptiei si abuzurilor; 4. se va renunta la sistemul bicameral sau i se vor da fiecarei Camere functii specifice; 5. se va interzice migratia parlamentarilor de la un partid la altul; 6. o transparenta totala privind biografia demnitarilor si a candidatilor la functii de conducere; 7. mentionarea rolului constitutiv pe care religia crestina il are in societatea romaneasca. Practic, nici una dintre aceste promisiuni nu a fost respectata si nu se regaseste in textul revizuit". Desi ei, personal, nu-i facuse nimeni, nici o promisiune, Tata Natia se intristase foarte ca asa multe lucruri se anulasera, mai ales ca printre ele era si necazul cela cu doftorii pe care nu-i alegea ea, ci lista. Dar cum tata Natia fusese mereu o faptura simpla, care urmeaza toate randuielile pamantesti, ucazurile popesti si inscrisurile calendaricesti, fara sa-si faca sange rau, fara sa carteasca, fara speranta si fara sa se mai mire, se gandi ca, si cu acele promisiuni incalcate, trebuie sa mai fi ramas ceva bun in ideea cu operatia. Doar ca nu mai e timp sa le desluseasca singura, sa se dumireasca. E ziua cea de pe urma, cand trebuie sa ia hotararea. Cand trebuie sa vada doar negru sau alb. Ar fi doua zile, ca i-au lasat ragaz si duminica. Dar duminica nu se poate, nu-i ziua ei, e a Domnului. Merge la biserica, se primeneste la suflet, asculta ce zice popa. Se lumina dintr-odata: asta e, cum de nu s-a gandit. Sa vorbeasca cu preotul! Ce-o sfatuieste parintele, aia va face. Apoi se-ntrista: popa asta al ei nu se pricepe la sfaturi. Nici cand a-mboldit-o sa se-nscrie in PSD nu l-a ascultat. E bun, popa, dar e si el om: la politica si la fotbal uita de patrafir. Ce pacat, era ziua din urma, ziua cand doar un preot mai stie ce-i alb si ce-i negru. Obosita, tata Natia hotari sa se lase pe mana lui Dumnezeu. Sa iasa din casa si sa ia aminte la semne: daca va vedea semn pe drum, o sa stie ce-i de facut. Nu trecu doua strazi si i se si batu inima: o mana de oameni se adunase langa un zid, pe care era lipita o foaie mare alba, din care fusese rupta partea de jos. Cand se apropie, inima-i batu si mai tare: era o comunicare semnata de parintele Antonie: "M-a rugat cineva sa ii scriu cateva cuvinte duhovnicesti despre incercarea de schimbare a Constitutiei. "Ce vrei sa-ti spun?" i-am zis. "Vor sa schimbe Constitutia proasta pe care o avem cu una distrugatoare". El insa a insistat sa ii scriu ceva mai mult. Dar ce cuvinte duhovnicesti poti gasi oare ca sa vorbesti cu pace despre spurcaciunea inimii lui Iuda? Ce cuvinte duhovnicesti sa aflu pentru a vorbi cu pace despre uraciunea pustiirii ce stapaneste inimile celor ce conduc astazi acest sfasiat stat romanesc? De mult am spus ca genocidul pe care Romanii il fac asupra propriilor copii, prin numarul imens de avorturi (locul I in lume la avorturi/locuitor), va aduce mari nenorociri asupra tarii si poporului. Acum incepe pedeapsa lui Dumnezeu asupra unei generatii desfranate si ucigase, care pentru libera curvie si preacurvie isi asasineaza copiii inca in pantece, fara cea mai mica mila. Acum incepe pedeapsa pentru nepasarea fata de sfintii martiri si mucenici care pentru Hristos si pentru fratii lor Romani au suferit chinuri inimaginabile in temnitele si lagarele comuniste. Acum incepe mania lui Dumnezeu pe care rugaciunile sfintilor au tinut-o in loc atata vreme. Acum paharul maniei lui Dumnezeu s-a umplut si se va revarsa peste capetele celor ce s-au lepadat de Credinta Romaneasca, de Istoria Neamului si de toate lucrurile care peste tot in lume sunt sfinte. Caci aceasta mutilare a Constitutiei - numita de farisei "revizuire" - va da unora puteri la care viseaza mafiotii si jefuitorii din toate timpurile, pe de-o parte; pe de alta parte, si mult mai grav, aceasta "Constitutie" noua marcheaza sfarsitul Romaniei ca stat. Consecinta directa a acestei "Constitutii" va fi, dupa cum vom vedea imediat, des-fiintarea Romaniei, impartirea ei intre puteri si interese straine, distrugerea Neamului Romanesc. Oare e prea mult sa spun aceasta? Eu insumi as dori sa nu fie asa. Din nenorocire, ceasul pentru care mult m-am temut, iata, s-a apropiat si aproape nu mai sunt speran...". Chiar aici, in miezul acestui cuvant se rupsese foaia. Tata Natia simti brusc o oboseala cumplita in oase si dorinta cumplita de-a se intinde pe spate. Mintea i se goli de orice alt gand. O sa doarma pana duminica. Se va trezi in ziua lui Dumnezeu si-atunci va afla raspunsul. Se-ntoarse acasa, deschise usa, se descalta, se-ntinse-n pat, adormi.