Teodosie Magul

Înalt Preasfinţia Sa Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a devenit noul Becali.

Povestea pe care au dezvăluit-o colegii noştri de la România Liberă scoate la iveală informaţii ştiute şi neconfirmate, dar şi multă duşmănie. Cred că nici nu-şi imagina Înaltu' câţi inamici are. Acum va afla, cu siguranţă. Nu l-am văzut de foarte multe ori. Nici nu ne-am conversat în multe dăţi. Cu toate acestea, am avut ocazia să schimb câteva vorbe cu înalta faţă bisericească. Dacă i se mai poate spune aşa. Omul Macedon Petrescu are ochi mici, sfredelitori. Te îngheaţă, te sperie, nu ştii la ce să te aştepţi din partea lui. Are glas „dulce", cum se spune... mieros. Dintr-ăla care te duce cu gândul la sărutul pe frunte al mafiotului, dinainte de a-ţi înfige cuţitul în inimă. Şi a venit şocul de marţi, 5 mai 2009. Nu pot înţelege atitudinea unei Biserici care s-a dovedit a fi, de-a lungul vremii, mai mult acuzatoare decât iertătoare, mai degrabă strictă decât permisivă. Un cler care a arătat mereu cu degetul înspre relele altuia şi a ascuns mereu sub preşuri mizeria din propria ogradă. Acum aveau ocazia să se spele de păcate. Făceau asta dacă-l pedepseau pe Teodosie. Dar nu au făcut-o. Şi înclin să cred că nu o vor mai face. O discuţie purtată zilele trecute cu un om al bisericii, care mi-a arătat de fapt cum stau lucrurile în „cazul ÎPS", şi o documentare nu foarte asiduă pe net mi-au arătat cam ce înseamnă din punct de vedere bisericesc faptele Înaltului. Am găsit, în prima fază, un material publicat pe 5 octombrie 2007 în Cronica Română. Se spunea aşa: „Cunoscut din cartea «Faptele Apostolilor» (VIII : 9-25), Simon Magul este considerat cel dintâi în erezie, ucenicul şi înainte mergătorul lui Antihrist. (...) Impresionat de puterile mari şi semnele ce făceau misionarii creştini, Simon ar fi oferit bani Sfântului Apostol Petru, pentru a primi şi el puterea acestuia. De la acest fapt, numele lui s-a păstrat până astăzi în vocabularul creştin, în termenul „simonie", care înseamnă cumpărarea celor sfinte". Apoi, elemente publicate din şedinţa BOR din 15 - 17 iunie 2004 (pe vremea Preafericitului Teoctist, al cărui ucenic a fost Teodosie): „Cine celebrează sau primeşte un sacrament în mod simoniac să fie pedepsit cu interdict sau cu suspendare (canonul 1380)  (...) Simoniac este atât cel care pretinde sau impune mita, cât şi cel care o oferă, o acceptă, o mijloceşte sau o patronează (...) Vai celor ce pentru mită îi dau dreptate nedreptului şi sugrumă dreptatea celui drept, precum şi în Sfintele Canoane (...) care prevăd sancţiuni radicale pentru asemenea acte de corupţie: caterisirea clericului, anatemizarea mireanului şi nulitatea efectului". Se mai spune că un arhiereu, aşa cum este Teodosie al nostru, ar trebui judecat de Sfântul Sinod, nu de către Consistoriul Eparhial. Dar la noi, nu. La noi e altă lege. Legea lui Teodosie. Urmaşul lui Simion Magul.