Terorismul statistic

Sunt un individ obisnuit. Atat de obisnuit incat hartiile care atesta existenta mea sunt mai vii, mai importante, mai puternice decat mine. Atat de obisnuit incat daca-s lasat singur, de capul meu, n-am nici o insemnatate. Sigur, sunt o entitate indivizibila - care, adaugata la alte entitati indivizibile, figureaza prin anumite statistici. Si devine, astfel, vizibila. Cu cat sunt mai multi oameni obisnuiti in jurul meu, cu atat devin mai vizibil. Nu in sensul in care sa se observe ca am blugii rupti, ca am o cicatrice la arcada dreapta, ori ca ala din spatele meu imi fura mobilul. Vizibil pentru prezenta mea adaugata altor si altor prezente. N-ar fi nici un motiv de panica in chestia asta. Salut cu respect organizatia noastra mondiala, a celor 6 miliarde de indivizi obisnuiti. Si pe cei 22 de milioane de romani obisnuiti, fratii mei, ii salut. Si pe cei 17 milioane de romani care au drept de vot. Si pe cei 8.000 de ziaristi romani care-s atat de obisnuiti incat au compus cea mai importanta organizatie sindicala. Poate-ar trebui sa ma bag si eu intr-un sindicat de-asta. Poate-ar trebui sa iau mai in serios puterea pe care mi-o dau cantitatea, multimea, statistica. Noi, astia, indivizii obisnuiti, traim mai intens in statistici. Suntem atat de obisnuiti incat, uneori, devenim neglijabili; putem figura dupa virgula, ca zecimale. Putem fi inghititi de orice pardalnica marja de eroare. Eu, asta-n carne si oase, asta viu si indivizibil, sunt compus din cap, picioare, trunchi, maini, dar in statistici ma pot trezi fara trunchi. Pot figura doar cu capul meu de locuitor, cu stomacul meu de inghititor de salam, cu mana mea de tinator de stampila, cu buzunarul meu de platitor de impozite. Asa intreg, indivizibil, in carne si oase, sunt mai putin important sau vizibil decat parti ale mele, luate intr-o multime de parti ale altora. Sau pot disparea de tot, printr-o imputita marja de eroare considerata acceptabila, neglijabila. Pot fi trantit oricand la pagube colaterale. Soarta mea poate fi decisa intr-un plus sau un minus la suta. Disparitia, absenta, moartea mea n-au prea mare insemnatate fara disparitia, moartea, absenta altora asemeni mie. Individul, romanul, alegatorul sau ziaristul Grosu e cu atat mai vizibil cu cat e varat intr-o galeata cu mai multi indivizi. Grosu, calcat de-o masina, e mai putin important decat Grosu ucis la gramada, intr-o catastrofa auto. Daca nu va crapa ca fraierul, de unul singur, va avea, poate, sansa de-a fi pomenit intr-o stire, la ora 17.00 . Poate-i vor gresi un pic numele, sau vor pomeni de el la gramada, intr-o suma de morti, dar va fi mai vizibil. Ar putea fi remarcat de-un ministru, onorat de-un omagiu postum, dar galeata de morti sa fie mai plina, mai larga. Sutele de articole scrise la ziar, caznele si petitiile, protestele, suferintele, nelinistile si norocirile sale de individ n-au fost nici o scofala pe langa ce i-ar fi adus moartea langa alti 148 de indivizi. Daca Grosu cadea cu un Boeing 737 in Marea Rosie si se numara printre cele 148 de victime de luna trecuta, ar fi beneficiat de aceste emotii smulse chiar din sufletul premierului: "Moartea tuturor pasagerilor de la bord, in cea mai mare parte francezi, constituie o pierdere ireparabila pe care o resimtim adanc in sufletele noastre". Daca mureau "doar" 30, ar fi fost mai patetic discursul? Daca mureau "numai" doi ar mai fi fost vreun discurs? Lumea inca se-ntreaba, "o fi fost atentat, n-o fi fost?". Pentru individul de mine, ala obisnuit, din multime, oricum a fost. Atentatele nu tintesc indivizi. Nici discursurile politice. Atentatele si discursurile politice sunt legate prin interesul comun fata de cantitati, prin dispretul comun fata de unitati, ambele sunt cu atat mai atent ticluite cu cat tintesc la un loc mai multi indivizi. Discursul politic si atentatorul se hranesc reciproc. Orice pomenire in bloc, la galeata sau metru cub, e un atentat pentru individ. Eu sunt in-divid. Un omagiu in bloc il va omori dublu, triplu, multiplu pe individul de mine. Nu vreau sa-mi impart moartea cu nimeni. Nu vreau ca ea sa hraneasca nici atentatori, nici oameni politici. Cine ma respecta, sa ma respecte viu. Viu si indivizibil. Voi dispretui tot ce ma dispretuieste.