Terraland

Vine vara, bine-mi pare, in gradina am un palmier. De fapt, uite c-a venit. Iar palmierul nu-l mai am, ca s-a dus la o statiune balneoclimaterica. Sa-si dea cu namol pe trupul gol, sa-si puna silicoane sub frunze, sa faca masaj thailandez, sa-si puna nervii la loc. Pentru ca merita. A bagat vara trecuta cat altii in 1001 de nopti. A fost superstar, a avut girofare si garda de corp, a taiat si a scos panglici pe gura, a dat interviuri, a organizat receptii si zaiafeturi mondene, a pozat gol pentru pictoriale, a participat la tocsouri, a fost chestionat despre reforma agrara, coruptie si prostitutie, a luptat impotriva terorismului, osteoporozei si fumatului, a primit amenintari cu moartea si cu limbi in ureche, i s-au facut oferte politice, a facut reclame la sampoane antimatreata, a rezistat, a trecut testul, s-a spetit, s-a stresat. Asa ca merita sa se bucure si el de vacanta, chiar de-o fi sa ne descurcam singuri vara asta. Trebuie sa ne descurcam, nu se poate sa nu ne descurcam. Se lucreaza intens pentru asta, s-au adus deja luminitele si tunelurile, s-au instalat toboganele, conductele, tevile, robinetele pentru ca vara asta vedeta, regina pictorialelor, ciuca aplauzelor si editorialelor va fi Aqualandul. Va fi apa cat cuprinde, din toate partile si in toate directiile, apa din belsug cat incapu sub arca lui Noe, apa in cadere libera si in levitatie, in fuga mars si pe loc repaus, va controla verticala si orizontala, va stapani statiunea, turistii, vazduhul cu aceeasi usurinta cu care ne-a stapanit pana acum oceanele si organele, apometrele si facturile, o sa fim uzi cu totii, in permanenta, o sa fie o balaceala de pomina, o stropeala si-o flescaiala cum nu s-a mai vazut de la Atlantida, o sa ne placa asa de tare incat n-o sa mai vrem sa iesim de acolo, o sa ne mutam toti cu serviciul in Aqualand, vom instala prize in piscina, vom aduce telefoane, faxuri, calculatoare si imprimante subacvatice, vom conecta toboganele la Internet si, printre balaceli, vom continua sa construim capitalismul pana ce intreaga umanitate ne va urma exemplul si se va lasa botezata. Gura presei slobode va croncani oricum, iar cei care cautasera nod in papura palmierilor or sa-l gaseasca acum pe sub apa. Sigur or sa fie si de-astia, ca apa fara uscatura nu se poate. Vor spune ca apa aveam din belsug, gratuit, la o azvarlitura de slap mai incolo, ca apa trece, pamanturile raman, ca tarana e bratara de aur, chestii de-astea, de almanah. Doar ca vara asta suntem pregatiti, avem pus deoparte ceva si pentru nemultumiti. Peste drum de paradisul acvatic exista un loc minunat, numai uscatura, cu feerice valuri de moloz si pamant - asa de inalte incat copacii stau scufundati in ele pana la axile: ei au fost primii care le-au probat, de cateva luni se balacesc, chicotesc si se gadila pe sub ele, stiu ce-i aia distraktie. Cui n-o sa-i placa aqua, n-are decat sa treaca strada, la Terraland. Sa se-ngroape in pamant pana-n gat, ori poate chiar mai adanc; sa se scarpine cu radacina copacilor, sa gadile, sa se balaceasca, sa se sature de uscatura. Pana ne-om dumiri unde sa teleportam tot pamantul ala, se pot servi linistiti. Cu putin noroc, vor avea Terraland tot sezonul. De ce nu? Ca doar din tarana venim si tot acolo ne-ntoarcem. Hai, poftiti, intrati si serviti-va. Intrarea libera! Deocamdata...