Timpul nu are rabdare
Timpul nu are rabdare
29 May, 2004 00:00
ZIUA de Constanta
837
Marime text
Este foarte reconfortant sa aflam ce vremuri minunate ne asteapta: impozite si taxe locale mai mici, transport in comun prompt, civilizat si aproape gratuit, asistenta medicala la standarde mondiale, ordine si curatenie desavarsita, locuinte la jumatate de pret si nenumarate noi locuri de munca. Cel putin, asa ne promit cei 15 candidati pentru fotoliul de primar al municipiului Constanta, acum, in plina campanie electorala. Una dintre temele principale de dezbateri este cea a crearii de noi locuri de munca, pentru ca si constantenii sa nu mai fie nevoiti sa mearga la cules de capsuni. Aceasta activitate sezoniera a devenit simbolul muncii in strainatate, ca si cum cei care merg la lucru in afara granitelor tarii nici nu mai presteaza altfel de servicii. La fel ca multe alte teme, si aceasta este preluata parca din zbor si tratata superficial. Fara a avea pretentia unei analize, cred totusi ca se impune macar punctarea unor aspecte. Sunt mii de oameni care stau zile si nopti la rand pentru fi inscrisi in bazele de date pentru locuri de munca in strainatate. Nu numai ca asteapta cu zilele, dar o fac in conditii precare de cele mai multe ori. In acelasi timp, desi pe piata interna a locurilor de munca oferta este generoasa, solicitarile se pot numara pe degete. De ce, oare, aceasta este diferenta intre cererea teribila de locuri de munca in strainatate si lipsa de interes pentru locurile de munca din tara si, in speta, pentru cele de la nivelul judetului Constanta? Replica uzuala este aceea ca salariile obtinute de cei care merg la lucru "afara" sunt mult mai mari. Acest lucru este adevarat, dar este un adevar spus doar pe jumatate. Salariile sunt mai mari, dar la fel de mari sunt si cheltuielile. Pentru a ramane cu un castig cu adevarat frumos, majoritatea celor care lucreaza peste granita fac economii "la sange": locuiesc, se hranesc si se imbraca in conditii modeste, uita de multe placeri si distractii, depun eforturi pentru a reduce la maxim cheltuielile de intretinere personala. O suma frumusica in valuta, depusa in cont, devine suportul si motivatia pentru renuntari care, in tara, acelorasi oameni li s-ar fi parut de neconceput. Cei mai multi traiesc insa cu speranta ca, dupa ce va trece acest timp al privatiunilor (luni sau ani de zile), se vor putea intoarce in tara, avand suma necesara materializarii viselor. Oare aceste vise nu s-ar putea materializa si muncind in Constanta? Imi spunea cineva, zilele trecute, daca nu vreau sa plec in Germania sa lucrez ca asistent social pentru o suma tare frumusica ce ar putea sa depaseasca cu mult salariul pe care il am acum in Romania. Pe de alta parte, mi s-a mai spus ca, de fapt, nu voi fi asistent social, ci o sa fiu un soi de bona pentru copilul sau. Pentru foarte multi constanteni visele ar putea deveni realitate, insa intr-un timp mult mai lung, iar timpul, asa cum stim deja, timpul nu mai are rabdare. Casa, masina, aparatura electrocasnica, fie pentru ca nu sunt, fie pentru ca cele vechi trebuie inlocuite cu altele noi, mai moderne, mai performante, toate trebuie acum. Conditia sociala trebuie depasita in cel mai scurt timp posibil. La urma urmelor, eliminand cazurile care frizeaza bunul-simt si chiar morala, nu este nimic rau aici. Este normal ca fiecare sa-si doreasca sa traiasca mai bine, sa aiba un standard de viata mai ridicat. Pentru asta insa este nevoie de bani, de o gramada de bani. Cei mai multi se straduiesc sa isi castige banii muncind cinstit. Din nefericire, salariile in tara noastra sunt mici si foarte mici pentru majoritatea angajatilor. Salariile mici sunt o urmare fireasca a faptului ca economia romaneasca este una in suferinta, prea putin performanta, cu costuri de productie mari si productivitati scazute. Tehnologiile moderne patrund greu, calitatea produselor si serviciilor schiopateaza vizibil, marcate inca de atotputernicul "lasa ca merge si asa". In multe domenii, din pacate, nici privatizarea nu a dus la un progres vizibil. Mediul de afaceri sufera si el, daca nu chiar de pneumonie, dar de o raceala strasnica sigur. Progresele se fac lent, chiar foarte lent, cu pasi sovaielnici, cu nenumarate ezitari si balbaieli. Avem urgenta nevoie de insanatosirea si revitalizarea economiei romanesti, dar asta nu ne-o mai promite nici unul dintre cei 15 candidati pentru postul de prim-cetatean al municipiului Constanta.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii