Toamna ticăloşilor Sper să vă doară. Mie n-o să-mi pară rău

Mircea Diaconu a anunţat, ieri, că va candida pentru un nou mandat de senator. Pe acelaşi colegiu pe care a fost ales în 2008. Mai mult, el nu va demisiona din Parlament ca urmare a deciziei de incompatilibitate a Agenţiei Naţionale de Integritate. Actorul ăsta bun e un parlamentar mediocru şi-mi pare rău ori de câte ori văd un om, un reprezentant al societăţii civile angrenat în mizeria toxică a momentului, în mirajul ăsta politic care, din motive care-mi scapă, pare să excite din ce în ce mai mulţi oameni de bună credinţă.

Zilele trecute, ministrul pentru Relaţia cu Parlamentul (incredibil, nu-i aşa?!?), Dan Şova, a operat mici schimbări în CV-ul său. Mai scoţi un master, mai treci unul, mai elimini nişte cursuri... Distinsul Şova le-a declarat ziariştilor că, dacă vor ei, o să treacă din nou în CV diploma obţinută la Paris, pe care o eliminase. Ulterior, în contextul discuţiei despre noul master care apare în biografia sa - un master la Londra -, Şova a declarat: „Ştiu că nu vă convine. Este cea mai importantă şcoală din Europa care pregăteşte eurocraţi. Ştiu că vă doare. Îmi pare rău".

Pe mine nu mă doare masterul tău, domnule ministru. Pe mine mă enervează, mă scoate din sărite faptul că, prin intermediul unui vot pseudo-uninominal, un vot care nu este echitabil, deci o mizerabilă formă de compromis, ajung în Parlament oameni care pot să coboare mult. Foarte mult. Incredibil de mult. De la pungaşi de doi bani, la perfizi cu şapte studii postuniversitare, de la şmecheraşi de duzină, absolvenţi de universităţi - fantomă, la băieţi deştepţi care derulează cele mai consistente contracte cu statul. Mă enervează băieţaşii ăştia efeminaţi care practică traseismul. Ulterior, vor poza în fete mari. Oamenii ăştia care suferă profund din cauza mediocrităţii lor. Nesimţiţii care n-au făcut niciodată proba profesionalismului în vreun domeniu, dar care reuşesc în tot ce-şi propun pentru că, vezi Doamne, sunt „ai dracului". Tupeiştii ignoranţi care se trezesc, peste noapte, într-un fotoliu de deputat, de senator, prin ministere, instalaţi în funcţii cheie. Asta după ce, vreme de o lună, s-au milogit de tine ca să le dai votul. S-au rugat de tine cu fularul, căldarea, pixul, şapca, şorţul de bucătărie, cartela reîncărcabilă. Sunt clovii parlamentarelor, recolta de toamnă 2012.

Am început cu Mircea Diaconu pentru că este, să spunem, un caz soft. Am continuat cu Şova pentru că „îi pare rău". Distanţa dintre cei doi este considerabilă. Dar este plină de cazuri asemănătoare.

Şi la Constanţa se primenesc candidaţii pentru alegerile din 9 decembrie. Sunt unul şi unul. Mai tineri, mai experimentaţi, mai între două vârste. Unii dintre ei au frustrări mari. Alţii sunt dinamici. Avem, desigur, şi leneşi. Unii parcă treziţi din somn. Mult după ora prânzului. Ai, uneori, senzaţia că urmăreşti un trailer la toamna ticăloşilor. Aştept, însă, momentul în care ne vor cere votul. Pentru că nu cred că-l voi da. Şi n-o să-mi pară rău. Dar sper să îi doară.