Topul celor mai saraci 20 de milioane

Nici macar Biblia nu condamna bogatia. Ci pe cei care fac bani calcandu-i in picioare pe cei din jur. Si pe aceia care devin robii banilor. Zgarcenia si opulenta fara rost, si nu bogatia in sine. Multe pilde pun in formule concrete acest principiu si arata ca bogatul nemilostiv a ajuns in iad nu pentru ca avea bani, ci pentru ca, in timp ce organiza petreceri orgiastice cu prietenii, nu se interesa de amaratul care cersea in fata portii lui si prefera sa hraneasca cativa caini maidanezi - pe vremea aceea, trebuie sa se fi numit totusi altfel. Topul celor mai bogati 300 de oameni din Romania a starnit, asa cum era de asteptat, multe discutii. Despre cei care s-au regasit acolo si despre cei care lipseau. Unii dintre cei bogati s-au plans ca li s-a exagerat bogatia, in vreme ce altii, din orgoliu, au fost revoltati ca au fost subevaluati. Cei mai multi dintre bogatii care se aflau anul trecut in top au acum mai multi bani, iar statisticile arata ca Romania a inventat intr-un an destui proaspeti milionari in dolari. Brosura de peste o suta de pagini are darul de a-i face pe multi romani sa ofteze. Sau sa se revolte. Sa joace la loto sau sa stranga din dinti, in timp ce asteapta autobuzul care ii duce la serviciu, in diminetile geroase de iarna. Cate pagini ar avea insa un top al celor mai saraci 20 de milioane de romani? Cate tomuri ar inghiti povestea trista a amaratilor fara perspectiva, daca cineva ar avea ideea prosteasca sa publice un astfel de top care nu ar interesa, in fond, pe nimeni. Caci saracia e interesanta si atrage compasiune numai atunci cand e asezata intr-o poveste-unicat, cu potential emotional. Mizeria, viciile, scursurile, fecalele, muntii de gunoaie sunt lucruri de care multi dintre noi au nevoie doar pentru a experimenta din cand in cand minciuna compasiunii. In rest, sunt lucruri dezagreabile de la care cei mai multi intorc fata scarbiti. Un adevarat esec ar fi insa un top al romanilor din clasa medie, care lipseste in Romania. Or, se cunoaste faptul ca orice societate democratica sanatoasa are o clasa de mijloc puternica. Familii care isi permit o masina-doua, o casa, concedii in strainatate. Aceia care fac trecerea intre cei foarte bogati si cei inspaimantator de saraci. Nu bogatia e problema. Poate nici macar ostentatia cu care cei bogati ne injura cu detasare de pe fotoliile de piele ale masinilor lor mari, atunci cand nu traversam destul de repede strada, caci aceasta e mai curand o chestiune de moralitate si buna crestere care ii priveste pe ei. Inspaimantatoare e insa cifra de peste 30 de miliarde de dolari, bani furati din `90 incoace din Romania prin diverse manevre si suveici. Bani care s-au dus in niste buzunare si care au fost luati tocmai de la acei nefericiti care traiesc de azi pe maine si pe care lipsa unui trai mai bun ii obliga sa se balaceasca in promiscuitate. In fond, 30 de miliarde de dolari inseamna mai mult decat suma totala detinuta astazi de acesti 300 de milionari! Nu bogatia lor ne da frisoane - caci s-a vazut ca o societate in care toti oamenii sunt egali reprezinta un experiment fara sanse -, ci monstruosul aparat al coruptiei care le-a dat chip. Cu sutele de rotite unse cu grija, nu cumva sa se blocheze masinaria. Nu bogatia, caci un stat cu oameni bogati este bogat. Sunt oameni care fac bani, platesc impozite, ofera locuri de munca si ofera servicii. Din pacate, in Romania toate acestea sunt deziderate si povesti frumos impachetate, oferite cu generozitate, intre doua campanii pentru partid, de politicieni tot mai cinici, intr-o mlastina mioritica tot mai incetosata.