Toti pentru unul

Zilele trecute, am auzit de la fratele meu ca toti barbatii care au facut armata stiu ca dictonul "toti pentru unul, unul pentru toti" este la el acasa in lumea militara. Pe de alta parte, imi mai spunea fratele meu ca exista nenumarate exemple in care, din cauza unei prostii facute de un camarad, patimeste intreg plutonul. Vinovatul principal se alege tuns chilug sau, in cazul in care culpa este mai serioasa, "se baga" arest, dar si colegii sunt bagati intr-o "sedinta" de instructie mai tare, asa, ca sa se invete minte si nu care cumva sa-i bata gandul de a mai calca pe bec. Mi-am amintit de aceste povestiri ale fratelui meu, luni seara, intr-un taxi. Cetateanul de la volan povestea despre matrapazlacurile pe care le fac colegii de breasla, in comparatie cu el, care este cinstit: "La finalul unei curse am vorbit cu o femeie care era nervoasa pe taximetristi. Ce era sa-i spun la femeie? Sa-mi vorbesc de rau colegii nu se face. Eu merg cu reducere, doamna, atat i-am spus". Taximetristul, amabil, a adaugat: "Doamna, ma doare inima cand vad ca noi, taximetristii, suntem bagati toti in galeata si suntem facuti hoti. Ma doare inima, dar ii inteleg pe oameni. Ajunge sa fie pacaliti o data si gata, aplica stampila pe fruntea tuturor". Nu vi se pare un sablon destul de cunoscut? Soferul respectiv, care era intr-adevar prea cinstit din moment ce a vrut sa-mi dea 10 mii de lei rest (probabil ca alti colegi de-ai sai rad de se dau pe spate la auzul unei asemenea "aberatii"), are dreptate, dar mai are si altceva, numit constiinta. El prefera sa umble cu tariful normal, fara sa masluiasca ceasul, fara sa faca eu stiu ce contacte savante care baga 1000 de lei in plus la atingerea claxonului sau a mai stiu eu carui buton, caci ingeniozitatea romanului n-are margini. Dar nu-i este teama de nici un control si doarme linistit. Bun, dar ce fac ceilalti, l-am intrebat, nu le este frica de verificari? "Doamna, nu stiu. Am unii care zic ca rezolva orice la politie, ca au pile, si se preteaza. Eu as muri de frica, sa stau cu inima stransa tot timpul". Ciudat, ca mai exista si astfel de oameni. Comparatia cu politica vine singura. Cati dintre oamenii cu functii se multumesc cu salariul pe care bugetul il fericeste de doua ori pe luna? Cati nu s-au manjit niciodata cu ceea ce se numeste comision, spaga, mita, bani negri, cadouri din interes, tot ceea ce se poate trece, fara probleme, in categoria furturilor? Mijloacele mass-media gem zilnic de cazuri de coruptie, dar a ajuns o lege nescrisa faptul ca, pe masura ce "tunul" este mai gras, cu atat are sanse mai mici sa faca puscarie autorul lui. Si nu este numai o lege nescrisa, din moment ce, pentru o gaina, un amarat sta un an sau doi dupa gratii, in timp ce marii ingineri financiari, care au dosit zeci si zeci de miliarde, se plimba nestingheriti cu jeep-ul. Sau imi mai aduc aminte si de fata de la Topraisar care a fost condamnata pe nedrept la doi ani de inchisoare pentru faptul ca in casa unde a lucrat disparusera 50 de mii de lei. Si atunci constanteanul de pe strada, logic, face mai greu diferenta: "Toti sunt niste hoti!". Dar nu sunt! Exista si oameni care au muncit de le-au sarit capacele, care au aplicat legea corect si s-au descurcat pentru ca i-a dus mintea, au prins un moment favorabil sau, pur si simplu, au avut noroc. Problema este alta: cum sa deosebesti graul de neghina, cand hainele si masinile sunt aceleasi, iar pe frunte nu scrie nimic? Cand cei care ar trebui sa faca diferenta, politia si justitia, sunt infestate si ele cu "specimene" false? Cand politicienii, si ei, sau mai ales ei, au atatia ipocriti in randurile lor? Si atunci cum sa faci deosebirea? Cand vine vorba de asta, este tacere mormantala. Este atunci mult mai simplu sa zici: "toti sunt niste hoti", injurand printre dinti, mai ales cand cei care ar trebui sa faca lumina sunt si ei printre acesti hoti.