Editorial Traian Petcu şi Ioan Veliciu, oameni care sfidează timpul

Traian Petcu şi Ioan Veliciu. Două figuri ale sportului constănţean, dar şi ale celui românesc. De curând, ambii şi-au serbat ziua de naştere. Primul a făcut cinste Petcu, ajuns la venerabila vârstă de 91 de ani, după care, la trei zile distanţă, Veliciu a fost sărbătorit pentru o cifră rotundă: 80 de ani. Monştri sacri ai sportului, Veliciu şi Petcu au o pasiune comună, atletismul şi exerciţiul fizic, cea mai bună reţetă pentru o viaţă sănătoasă, ani mulţi şi o vigoare care sfidează vârsta. 
 
Tehnician de legendă, omul care l-a antrenat pe Ilie Floroiu (deţinător, de aproape 37 de ani, al recordurilor naţionale la 5.000 de metri şi la 10.000 de metri), Ioan Veliciu îşi păstrează voioşia, vioiciunea, dar şi seriozitatea, şi la 80 de ani. Cei din preajma sa nu l-au uitat, iar pe stadionul „Farul“ a avut loc momentul festiv de sărbătorire a zilei sale de naştere. Pe lângă tort, şampanie, „La Mulţi Ani!“ şi aplauze, Veliciu a luat parte şi la o scurtă cursă pe pista de atletism. De o viaţă în fenomen, antrenorul emerit este expresia vie a faptului că sportul te menţine în putere, fizic şi mental, şi continuă să te motiveze şi la cele mai înaintate vârste.

Ce să mai spunem însă de Traian Petcu, cel mai în vârstă atlet din România care concurează încă? Omul e un fenomen, iar apropierea de atletism, de la o vârstă fragedă, a fost marele câştig al vieţii sale. Indiferent care i-au fost reperele în activitate, la atletism şi la mişcare nu a renunţat. Costumul de sport şi pantofii de alergare îi sunt cele mai dragi accesorii vestimentare. În această perioadă, îl sâcâie o sciatică, dar aceasta nu l-a împiedicat, dacă piciorul l-a durut, să urce într-un taxi şi să vină pe stadion, la sărbătoarea de 80 de ani a vechiului său prieten Ioan Veliciu. S-a bucurat alături de toţi pentru nea Jenel, după cum s-au bucurat şi alţii pentru el, anul trecut, când a atins borna 90, iar trei oameni deosebiţi, care nu l-au uitat, l-au vizitat acasă şi i-au făcut cadouri.

Ioan Veliciu şi Traian Petcu au trăit şi au văzut multe în viaţă. Veliciu a lucrat cu generaţii întregi de atleţi, a scos sportivi de mare valoare şi i-a dat mult atletismului. Petcu a avut multe momente zbuciumate. A trăit în tinereţe calvarul anchetelor din beciurile Securităţii, chipurile pentru că l-ar fi turnat pe Filimon Sârbu, şi a participat la cel de-al doilea război mondial, scăpând dintr-un bombardament de la Clinceni. Atât Veliciu, cât şi Petcu au răzbit şi au avut succes în viaţă pentru că au fost (şi sunt încă) luptători, disciplinaţi, hotărâţi şi cumpătaţi, valori pe care, alături de sănătate, sportul le cultivă şi le oferă cu dărnicie.