Trenule, masina mica!

Stiati ca o calatorie cu trenul de la Constanta la Targusor costa mai mult decat o calatorie cu acelasi mijloc de transport, pe aceeasi ruta, dar in sens invers? Am aflat si noi in urma cu cateva zile. Totul a inceput de la ideea cuiva din redactie de a pleca la padure. O calatorie cu trenul are un farmec aparte, trebuie sa o recunoastem. Poate de aceea ne-am hotarat ca intr-un week-end sa ne refacem dupa o saptamana plina de evenimente. Ma refer, evident, la situatia complicata a ziaristului intr-o lume atat de surprinzatoare. Zgomotul cadentat al rotilor de personal, peisajul care se sterge lent de o parte si de alta a ferestrelor, totul face ca o calatorie cu trenul sa merite banii. Sau cel putin asa ar putea sa creada cei care nu au mai mers pe calea ferata de la ultimele scumpiri. Stiind, deci, ce ne asteapta, ne-am hotarat sa ne odihnim pret de cateva zile ciolanele de ziaristi intr-un loc plin de farmec din judet, pe nume Gura Dobrogei. Ne-am inarmat cu rucsacuri pline cu merinde si bere, ne-am inghesuit corturile in portbagajul unui taximetru si ne-am trezit la gara, in fata casei de bilete O domnisoara incantatoare, toata numai zambet, care ne-a surprins, noi fiind obisnuiti cu mutre acre si sictirite, ne-a cam ingrijorat cu pretul biletelor. Unii au vociferat: "atat de mult pana la gara Targusor?". Am platit totusi, ca doar urma distractia! Drumul cu trenul spre Tulcea este o adevarata aventura western. Dupa Medgidia, o singura linie promite sa te duca, intr-un tarziu, la destinatie. Garnitura se strecoara incet ca un melc, si asta din cauza ca terasamentul este atat de vechi incat ar ceda la viteze mai mari, printre arbusti pitici, alungand pasarile neobisnuite cu astfel de zgomote. Dupa trecerea trenului, un ceferist obosit roteste o manivela care trage, la randul ei, un fir de otel. Acesta sa catara pe un stalp si misca o bagheta de metal, ca o mana, ce ar trebui sa il avertizeze pe mecanicul unui alt tren, care poate va trece intr-o zi, ca linia este libera. Aceeasi distractie e si in vagon, totul sta sa cada, usa din dreapta nu se poate inchide, iar cea din stanga este blocata. Totul aminteste de acele trenuri de navetisti de pe vremea lui Ceausescu, in care se inghesuiau muncitorii dimineata si, pana ajungeau la fabrica, jucau carti si beau "saniuta". Dupa trei zile, ne-am trezit din nou in fata unei case de bilete - de data aceasta, la Targusor -, caci lucrurile frumoase se termina repede. Asa cum era firesc, am cerut bilete pana la Constanta. Un nene cu o sapca rosie pe cap nu prea intelegea cum sta treaba cu legitimatiile de student; ba, unul dintre noi a incercat, doar pentru amuzament, sa il pacaleasca cu o legitimatie de intrare la biblioteca universitara, si chiar a reusit. Mai curios a fost ca biletul costa mai putin. Bine ca pastrasem biletele de la dus. Le-am scos din buzunar si le-am aratat si omului buimac din fata noastra. Bineinteles ca nu a priceput nimic si ne-a spus sa intrebam la Constanta, atunci cand ajungem. Zis si facut. La biroul de informatii am intrebat daca in ultimele zile a avut loc vreo ieftinire a biletelor de tren sau daca s-a micsorat distanta intre cele doua localitati. Nici "specialista" de la informatii nu stia cum sta treaba, dar s-a informat prin telefon. Ca tot lucra la informatii! Cei de la "contrainformatii" i-au spus ca pretul corect era cel mic, si nu cel din Constanta. Pana la urma, dupa alte cateva telefoane prin vecini, ea a aflat ca fusesem incadrati la alta distanta si de aceea platisem mai mult. "Poate ca nu avea la casa bilete pentru Targusor si v-a dat pentru o localitate mai indepartata", a incercat ea sa se scuze. Mai ciudat este ca numele localitatii era trecut corect pe bilet, doar distanta si pretul erau mai mari. Cu alte cuvinte, daca vreti sa mergeti la Fetesti, s-ar putea sa platiti ca pentru Timisoara, doar pentru ca la casa nu mai sunt bilete pana unde aveti nevoie. Va rugam, poftiti in vagoane!