Tribunul e orb

Urmaream cu interes, tarziu in noapte, o emisiune de televiziune, al carei personaj-invitat era presedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor. Invitatia tribunului la acea emisiune venise pe fondul intalnirii care a avut loc la Cotroceni, intre presedintele Ion Iliescu si conducerea PRM. Nu am fost socata nici pe departe de stilul sau dulce-acrisor cu care ne-a obisnuit in ultimul timp, ci mai degraba de dezinteresul pe care-l manifesta vizavi de ceea ce aveau sa semnaleze privitorii, cei care au intrat in dialog prin intermediul sms-urilor sau telefoanelor. Alaturi de aprecieri venite, se pare, din partea unor oameni pe care nu dezamagirea si lehamitea produsa de actuala clasa politica i-ar fi putut determina sa salute posibila reintoarcere la Cotroceni a tribunului ca sef al statului, din mesajele celor mai multi am putut sa desprind o vadita dezaprobare pentru modul in care Vadim Tudor intelege sa-si apropie oamenii. Mi-a ramas intiparita pe scarita expresia "eu nu stau de vorba decat cu cei care au sa-mi spuna ceva", incat orice comentarii ar fi de prisos. Gafele a la domn` presedinte pe care putea sa le si permita, eventual, pe plaja la Neptun, in compania lacheilor sai, care, vara de vara, incearca din rasputeri sa-i satisfaca pretentiile deloc infime, au picat ca nuca-n perete in cadrul unei emisiuni de televiziune cu o oarecare audienta. M-au apucat pandaliile in momentul in care, sunat de un oarecare - se pare, gazetar din media locala - si intrebat de ce accepta situatia de la Constanta, unde filiala PRM este, practic, vanduta puterii, Vadim, extrem de relaxat, s-a declarat foarte multumit de intelegerea facuta cu social-democratii, de pe urma careia, concret, nu au reusit sa castige decat functii-marioneta. Curat-murdar, domnule care afirmai cu patos in simtiri ca, dupa alegeri, vei face la Constanta o fabrica de conserve de legume. Dezinteresul intaiului fiu al PRM fata de partidul pe care-l conduce, momentan, spre nicaieri mi-a fost confirmat putin mai tarziu chiar din gura sa. Contabilizand reusitele organizatiei de la Constanta, Vadim nu a fost in stare sa enumere mai mult de o functie castigata pe plan local, dar nici sa-si aduca aminte cu precizie numarul parlamentarilor. Spre stiinta dumnealui, atunci cand in iatacul sau de la Neptun -asta pentru ca dupa intalnirea cu Iliescu a consumat multa energie, iar neuronul sau trebuie sa-si revina si a decis sa se intoarca la mare - va citi cu siguranta si ziarul nostru, vreau sa-i improspatez memoria si sa-i spun ca cel pe care l-a validat personal drept candidat al PRM la Primaria Constanta este totusi senator al Romaniei. Iertata-mi fie impertinenta, tribunule, dar oare celebrul proverb "tara arde si baba se piaptana" nu-ti suna cunoscut? Cand in organizatia locala numai bine nu e, cand activitatea lipseste cu desavarsire, iar acele posturi in consiliile locale au fost castigate, practic, la baioneta santajului, te multumeste intr-atat de mult incat, fara simt de raspundere, sa afirmi ca pe plan local totul merge ca pe banda? A... era sa uit, cand, vorba unui prieten drag, in viitorul nu prea indepartat PRM are toate sansele sa devina ceea ce a fost prin 1996 PUNR, tribunul a dobandit viziuni atat in inguste incat numai ultravioletele si ciorba de burta sa fie visul sau tarziu de toamna? Nu va mai reprezenta pentru nimeni o surpriza ca, in anotimpul electoral care va urma, PRM-ul local sa defileze cu aceiasi dinozauri sau sponsori ai tribunului pe perioada sezonului estival. Din curiozitate, ma intreb daca tot mama lui Vadim va face listele de Constanta pentru Parlament. In acest context, poate am gasi explicatii de aceiasi coafati sau de no name-uri, care nu au facut minimum minimorum pentru judetul pe care-l reprezinta in Parlament, unii de patru, altii de opt ani. Aceasta convingere mi-e intarita de un amanunt foarte important in economia activitatii de partid. Vadim face, la ora de varf, mare tam-tam mare ca liderii de filiale nu-i cumpara organul de presa, in care daca ei nu cotizeaza sunt facuti de boala copilului. Explica apologia conceptului de cotidian si, in final, aminteste, ca un om necajit, ca PRM e un partid sarac, cu oameni cinstiti, dar cu membri care nu vor sau nu mai au cu ce..., ca or fi secatuit si buzunarele lor, sa-l mai ajute cu un abonament la Tricolorul.