Tristeţi electorale în „România puternică" a lui Banias!

Cei mai fericiţi politicieni sunt dictatorii. Partidul unic câştigă alegerile automat în faţa opoziţiei fantomatice, rămânând distribuţia posturilor pentru lingăi fruntaşi şi nepoţi. Dictatorul are coşmaruri de genul: revoluţie, intervenţie străină sau lovitură de stat. Istoria însă, demonstrează afinitatea bolnavă a firii umane către dictatură. Pentru că democraţia înseamnă stres, cel puţin o dată la patru ani, când prin vot se redistribuie primele puteri în stat. Regulile acestui ciclu ar trebui să ţină de performanţa guvernării, cel puţin teoretic. În practică, aceiaşi politicieni, cu mici fluctuaţii, îşi schimbă rolurile între ei. O data în opoziţie, altă dată la putere, calculul ţine de probabilităţi şi manipulare, iar viziunea alegătorului asupra performanţei, este deturnată de promisiuni fără acoperire practică. Dictatura este sinceră, iar democraţia duplicitară.

Cineva care lucrează în asigurări îmi mărturisea: „Dacă îţi faci o normă anume de telefoane date şi clienţi abordaţi, este imposibil ca la sfârşitul lunii să nu ai o groază de contracte încheiate. Totul ţine de perseverenţă". Cam acelaşi lucru se întâmplă şi cu actorii scenei politice: perseverează spre putere. Desigur, pentru a-şi ajuta semenii...:))
Mirajul puterii se vede cel mai bine în maşina de parlamentar. Ea este expresia ultimă a puterii şi rămâi etern fascinat de posibilitatea „zborului" pe autostradă sau prin centrul urbii. Putere absolută, eşti printre muritorii de rând, dar prea rapid ca aceştia să-ţi poată arăta măcar degetul.
Dilema mea rămâne teama lor, şi bunul simţ care îi cuprinde în campania electorală. Mie îmi este clar, primii trei ani după alegeri parlamentarul este semidictator, iar în ultimul duplicitar. Bunul simţ este o caracteristică pe care o ai sau nu. La ei apare doar o dată la patru ani. Găsiţi voi o rimă cu care titlul s-ar putea scanda...discuţia zilei prin unele locuri e cum poate candida musiu pentru Senat pe listele multiubitului USL.
Candidat pentru un al doilea mandat de senator, Banias a spus că, alături de colegii săi, doreşte să promoveze adoptarea unor legi cu mare impact la populaţie, printre acestea numărându-se reducerea TVA la alimente şi la produsele de bază, reducerea taxelor, impozitelor şi contribuţiilor sociale. Măi să fie! Şi am stat eu să mi-l închipui pe cel zeu care sfidează toate legile de s-a pogorât pe pământ, printre noi, şi s-a stabilit exact în Constanţa, unde are o căsuţă mică şi modestă şi vreo două-trei găini care să îi mai uşureze bătrâneţile.
Şi n-am găsit niciun motiv pentru care prea milostivul să fi făcut asta. Am citit mai bine şi mi-am dat seama că Dumnezeu ar putea fi chiar domnul senator. Nu e el salvatorul? Nu şi-a arătat bunătatea şi cinstea când şi-a oferit voluntar să îmbrace nevăzătorii? Ba vezi bine că el trebuie să fie! Pe un afiş electoral scrie aproape că-l îmbrăţişează pe colegul cu pletuţă, Cernea în aplauzele unor abonaţi la puiul primăriei. În 2008, când era PDL-ist susţine că a crescut economia ţării cu 25%. Că a mărit pensia bătrânilor şi că tot de la el vine şi povestea cu medicamentele compensate cu 90%. Acum inculpatul în dosarul „Portul" promite că-l va aduce în dinţi constănţenilor. Şi spuneţi că nu e aşa: că nu şi-a suflecat el mânecile şi nu s-a apucat de treabă de dimineaţă până seara, în timp ce constănţenii au stat cu burţile în sus prin cele ţări străine şi concedii reconfortante?
Şi atunci, e normal să îl asemuieşti cu Dumnezeu! Dumnezeul m..-s.. celui care a spus CNA-ului să nu mai lase la televizor atâtea ştiri cu politicieni, mai ales în campania electorală.
Păi ce, Iisus nu s-a întâlnit cu o prostituată şi a ajutat-o? El ce are? A ţinut cumva pe lângă el hoţi? În nici un caz.
Şi mereu a sărit în apărarea celor sărmani...Pe Ciobanu cu salamul cine l-a luat de mânuţă şi l-a apărat când alţii vroiau să dea cu piatra? Cine îi sunt apostolii? Banias Emil, Learciu, Petrescu şi încă vreo câţiva preacuraţi care îşi dau din buzunarul lor pentru campania lui.