Trucuri de campanie

În plină campanie electorală asistăm la fel de fel manevre, menite să „anihileze" prestaţia unor aspiranţi la mandatele de parlamentari.

Introducerea votului uninominal ar trebui să impulsioneze alegătorii, întrucât va permite propulsarea în viitorul Legislativ a oamenilor care au demonstrat că sunt ancoraţi în realitate şi au programe şi proiecte ce le-ar putea îmbunătăţi nivelul de trai. Altfel spus, în campania premergătoare scrutinului, candidaţii ar trebui să discute cu oamenii, să prezinte soluţii pentru problemele comunităţilor pe care le vor reprezenta şi, nu în ultimul rând, să participe la dezbateri pe teme punctuale, astfel încât alegătorul să poată decide, singur, care dintre aspiranţi deţine „cheia succesului". Numai că dezbaterile lipsesc cu desăvârşire, iar confruntările televizate reunesc, de cele mai multe ori,  reprezentanţi ai aceleiaşi formaţiuni politice. Dar simplul cetăţean nu are termen de comparaţie, iar din discuţia sterilă, ce abundă în dovezi de populism şi promisiuni neacoperite, nu ştiu cât ar putea reţine. Unele posturi tv recurg şi la aşa-zise confruntări. Spun aşa-zise, deoarece, în afara prezentării succinte a candidaţilor, restul emisiunii are ca principal scop evidenţierea unui anumit pretendent la mandatul de parlamentar. În funcţie de preferinţa politică a postului tv respectiv. Penibilă manevră, făcută pe banii candidaţilor încântaţi că măcar au reuşit să fie văzuţi de potenţiali votanţi. Nimeni nu ţine cont de timpii de antenă ce ar trebui alocaţi fiecăruia, iar moderatorii fie ridică mingea la fileu pentru „preferat", fie scormonesc în trecutul candidaţilor, ce trebuie puşi la zid pentru a „descoperi" „picanterii" din viaţa lor.

Aşa ajungi să pierzi o oră în faţa televizorului, fără a înţelege ceva, concret, sau rămâi cu frânturi de idei ce n-au putut fi duse până la capăt pentru că aşa s-a dorit. Cine are de pierdut din asta? Nimeni altul decât alegătorul, care este indus în eroare sau determinat să nu-şi mai exercite dreptul de vot pe considerentul că nu are pe cine vota.

O altă strategie electorală are ca grup ţintă pensionarii şi locuitorii din mediul rural. Aceste categorii sunt cele mai „ademenite" de politicieni, pentru că reprezintă electoratul disciplinat. Oameni ce n-au călcat prin biserici şi mănăstiri de ani de zile se transformă, pentru o lună, în cei mai evlavioşi enoriaşi. Şi pentru că românul este credincios, excursiile la mănăstiri au devenit cele mai eficiente acţiuni electorale... Că aşa dă bine... dar pentru cine!?