Uleiul electoral

Saracie, abrutizare, neincredere generala. Acesta este satul dobrogean. Dincolo de conjunctura istorica care a facut ca in satele noastre sa se adune etnii diferite si romani din toate zonele tarii formand o populatie eterogena, toate tarele satului dobrogean reprezinta reflexia sociala a unei societati care nu si-a gasit inca o matrice si continua sa se miste dezordonat, pe orbite intamplatoare. Am cutreierat de multe ori satele dobrogene si am avut ocazia sa stau de vorba cu oamenii. Cu tot felul de oameni. Cu mai putin de un an inainte de alegeri, taranii sunt mai curand dezamagiti decat multumiti de viata pe care o duc, de eforturile administratiei pentru o viata mai buna a comunitatii. Faptul ca taranii nu au pamant sau daca au nu il pot lucra, ca sunt jecmaniti de asociatiile agricole, ca unii traiesc din pensie de CAP, ca seceta din ultimii ani a avut efecte dezastruoase asupra vietii lor sunt lucruri prea bine cunoscute. Toate acestea, insa, se regasesc in comportamentul si in deprinderile sociale ale satenilor dobrogeni, in nivelul lor de educatie, in modul in care privesc viata. In general, ei isi proiecteaza nevoile asupra realitatii imediate - cel mai tare ii doare de porumbul de pe camp, de porcul care nu are ce sa manance si uneori de copilul care nu merge la scoala pentru ca nu are cu ce sa se incalce si nu are nici bani de caiete, de pixuri si toate celelalte-si e firesc sa fie asa. Ii mai intereseaza uneori de banii pentru "raspinca". Acesta este electoratul care trebuie cucerit, iar in unele comune combatantii se pregatesc deja de lupta. Au inceput sa se faca promisiuni, se pregatesc sticlele de ulei si de votca, kilogramul de zahar pentru alegator. Caci intotdeauna taranul a fost privit cu un dispret total de omul politic, o masa de manevra care nu poate oferi prea multe surprize, de vreme ce au incercat sa ii smulga votul oferindu-i de baut si de mancat si promitandu-i ca dupa alegeri pomana va continua. S-ar putea insa ca aceasta metoda sa nu mai functioneze de acum inainte. In cele cateva locuri din judet in care primarul a fost gospodar si hotarat si a putut si sa ajunga la parghiile necesare, majoritatea electoratului nici nu se gandeste sa voteze pe altcineva si nu se fereste sa il laude. Oamenii au inceput sa inteleaga ca promisiunile nu ajung. Cei care le-au facut promisiuni sforaitoare, inainte de alegeri, le-au intors spatele, dupa ce s-au asezat comod in spatele birourilor. Am asistat la momente de mare cinism, in care primarul satului ii raspundea femeii cu patru copii care cerea de mancare: "Dar ce, eu ti-am facut copiii? Daca ti-i faceam eu, iti dadeam bani. Dar asa...". Si cum la tara un bun politician inseamna, in primul rand, un bun gospodar, s-ar putea ca taranii sa nu mai poata fi prostiti atat de usor. Mai ales ca in comunitatile mici, orice gest se vede, orice zvon se aude imediat. Probabil ca in aceste conditii, multi candidati vor avea surprize de proportii!