Ultimul ban al vaduvei credule

Vorba de duh care ne previne ca, daca suntem buni, ceilalti ne vor lua de prosti ascunde, in spatele ipocriziei cu care ne mascam uneori micimea sufleteasca, sensuri adanci. Doar ca nu e vorba de bunatate, ci de acea ispita a "binelui" aparent. Caci pana si crestinismul indeamna la cumpatare si la acea intelepciune de a cantari lucrurile. Crestinismul poate fi o scoala pilduitoare in aceasta poveste si imi amintesc aici de calugarii de la Muntele Athos care ii indeamna chiar si pe cei induhovniciti sa fie prudenti cu "revelatiile" si cu aparentele binelui si caritatii. Deseori m-am trezit inspaimantat in fata oamenilor care reusesc sa ne convinga despre bunele lor intentii, privindu-ne in ochi cu candoare si pregatindu-se sa profite de credulitatea noastra. E vorba aici de un lucru fascinant, caci nu doar lucrurile pe care le consideram pozitive sunt fascinante, e mecanismul secret prin care cineva poate declansa seductia in celalalt. Discutam nu de mult cu un prieten despre superproductia cinematografica romaneasca "Filantropica" si despre un personaj de forta, creator de scenarii neconventionale pentru o retea de cersetori si mici escroci din Bucuresti, care trebuiau sa declanseze sentimente caritabile la oamenii ca noi, pentru a-i stoarce de bani. Prietenul meu mi-a destainuit ca i-a trecut cheful de milostenii dupa ce a vazut filmul. Nu peste mult timp l-am surprins dand bani unui tiganus care cersea. Uitase, desigur discutia cu pricina. Probabil ca si in spatele acelui pui de tigan din Constanta se afla, in cel mai fericit caz, un tata alcoolic, care profita de pe urma "muncii" puradelului. Am aflat ieri, intr-o discutie, ultima scena a unui episod care face parte din aceeasi serie. Falsul calugar de la Plopeni, despre care noi am mai scris, a fost consiliat juridic de un foarte cunoscut avocat din Constanta. E vorba de un personaj care a escrocat foarte multi oameni de buna-credinta, sub masca unei fundatii social-religioase. El fugise dintr-o manastire cu hainele de calugar, se stabilise in satul Plopeni din judetul Constanta si isi gasise cativa parteneri impreuna cu care reusise sa primeasca donatii importante in bani si obiecte pentru beneficiari care existau numai pe hartie. Afland din surse bine informate ca cineva a inaintat plangere penala impotriva lui, escrocul a fugit in Grecia si a fost dat in urmarire generala. In tot timpul petrecut in satul Plopeni el a fost sfatuit de un avocat care isi primea onorariul in fiecare luna. Mecanismul credulitatii e acelasi si in ceea ce priveste convingerea cu care multi dintre noi au "finantat" marile tunuri financiare care s-au dat in Romania dupa 1989. Ma intreb cum e posibil ca oamenii sa fi cazut in capcana "Caritasului" constantean, cand de la Cluj incepuse deja sa miroasa a hoit. Ma mai intreb cum de s-au repezit multi sa investeasca in FNI dupa atatea alte deziluzii, sau cum e posibil ca cel putin o data pe luna sa apara alti oameni pacaliti de vreun escroc care le promite ca ii trimite la munca in strainatate, ori de falsi incasatori de facturi care se infiinteaza pe la usile sarmanilor oameni si le cer bani. Dupa fiecare pacaleala descoperita, presa latra, opinia publica se arata contrariata si ii condamna pe farsori. A doua zi, insa, totul e uitat si oamenii isi deschid cu multa larghete portofelele aproape goale, parafrazand intr-un mod cu totul pagubos episodul biblic cu vaduva care le-a dat apostolilor ultimul ban.