Un buton pentru fiecare

Nu incape indoiala ca romanul e al mai priceput om de pe planeta: cand e ceva de carpit, nimeni nu-l intrece in dibacie. Asa cum pentru orice intrebare exista un raspuns, el stie ca fiecarui surub ii vine de hac o saiba si-o piulita. Daca rotirea Pamantului in jurul Soarelui ar avea o sincopa, romanul nostru ti-ar spune cu ochii inchisi unde bate lantul, ce piesa ar trebui unsa, care e hiba. Noroc ca suntem un popor pasnic, asa ca stiinta noastra se iroseste fara emotii pentru ceilalti cetateni ai planetei. Exista insa chestiuni inalte in care acceptam sa fim consultati, motiv pentru care, e clar pentru toata lumea, NATO are nevoie de noi ca ursul de miere. Daca mai aveam dubii in acest sens, ele mi-au fost spulberate recent, cand amicul unui amic de-al meu mi-a spus o istorioara edificatoare. Omul despre care vorbim e militar, ofiter de marina. Dar, inainte de orice, e roman, adica dibaci in toate, c-asa-i in marina: daca nu esti meserias, iti pierzi elicea pe drum si-apoi fierul plutitor nu mai misca nici daca dai din buric. S-a dus buhul dibaciei romanilor pana la malurile Senei. S-a dus pe jos si s-a intors cu vaporul, incarcat cu francezi nerabdatori sa-i cunoasca pe-ai nostri. S-a nimerit ca amicul amicului meu sa fie printre cei care s-au aburcat, atunci, pe caravela oaspetilor. In armata ca in armata: dincolo de discursuri, care spun cam aceleasi lucruri pe toata scoarta pamantului, sunt oamenii, dornici sa socializeze, sa-si impartaseasca experienta de viata, sa afle care-s durerile, cat costa chilu` de carne pe Sampzelize, in ce directie se-nvarte la ei piulita. Amicul amicului nostru s-a lipit de un maistru militar care, simpatic, ca tot francezul, l-a plimbat pe vapor sa-i arate aia si-ailalta. Ce-i drept, avea cu ce se mandri: era un vapor de ultima generatie, atat de sofisticat incat, puse langa el, ambarcatiunile noastre pareau niste simple yole. Mai mult, iesi la iveala ca francezul avea un zero in plus la pupa salariului. Dar amicul amicului nostru nu s-a intimidat: oricat de avansata ar fi tehnica aia de lupta, la capatul ei sunt tot niste suruburi, intre care iti prinzi urechile daca nu le stii rostul. Iar el descoperi repede ca francezul n-avea habar de nici unele, asa ca incepu sa-l inghesuie cu intrebari, la care celalalt ridica, destul de mirat, din umeri. Simtindu-se mai bogat cu duhul, romanul tinu, atunci, sa sublinieze ca, in materie de know-how, ai nostri ii fac knock-out pe-ai lor. Maistrul primi sentinta cu indiferenta si-l pofti pe roman sa-i viziteze locul de munca: o camaruta, un scaun si-o masa. Tot ce avea de facut francezul era ca, la un semnal, sa apese pe un buton. "Cum, se mira al nostru, primesti atatia gologani doar ca sa apesi pe butonul asta? Glumesti! Trebuie ca mai ai si alte sarcini". Nu, pentru ca butonul e de o importanta capitala. "Bine, dar ce te faci daca se strica?" - facu al nostru, ca sa-l prinda cu usa ignorantei. N-are cum sa se strice, facu francezul. Hehehe, chicoti al nostru (om care-a dres multe la viata lui, inclusiv butoane), "un lucru se strica taman atunci cand ai nevoie de el, nu stii atata lucru?". Francezul ridica din umeri si-i mai arata inca un buton: "putin probabil, dar, daca s-ar intampla asta, exista un buton de rezerva". Pe roman, insa, povestea l-a cam incins, asa ca o tinea in lant cu dibacia: "dar daca se strica si al doilea buton? ai? ce te faci?". N-are cum sa se strice, facu francezul. Hehehe, chicoti al nostru, si-i povesti cati "n-are cum" din astia vazuse la viata lui, motiv pentru care azi e in stare sa-ti faca o elice numai din sarma... Imperturbabil, maistrul il lua de mana si-l duse langa o cutiuta fixata in perete. O deschise si-i arata romanului nostru sase butoane: "nu e nevoie de sarma; mai sunt si astea. Pentru orice eventualitate". In fata vernisajului de butoane, amicul amicului meu simti cam aceeasi senzatie care ravaseste sufletul si buzunarele vizitatorilor Luvrului. Asa incat, ceva mai tarziu, sintetiza astfel schimbul de experienta cu partea franceza: "la know-how suntem tari, asta-i clar. Ne mai trebuie doar cateva butoane ca sa intram in NATO".