Un dormitor numit Romania
Un dormitor numit Romania
11 Jun, 2003 00:00
ZIUA de Constanta
1055
Marime text
A fost putintica zarva, dar lucrurile au revenit la normal: scandalul CNSAS s-a stins de la sine, mai ales ca grosul populatiei n-a avut nici o obiectie. Poate ca acea patura onorabila din dormitorul numit Romania inca mai crede ca fostul aparat represiv ne-ar fi putut deveni simpatic daca presara si ceva salam printre gratii. Celorlalti, care s-au incordat prea mult pentru studierea arhivelor securistice, li s-au administrat tot felul de calmante si povete tovarasesti, sa se potoleasca, deoarece anumite gesturi, facute fara prescriptie medicala, ar dauna grav sanatatii. Sau, ma rog, "ar produce deceptii!". Vai, si cum ar putea cladi capitalismul o populatie deceptionata. Deci, ca sa nu-si piarda complet cheful de munca, biruri si voturi, poporului i s-a indicat sa nu-si dea jos ochelarii de cal, nici zabalele pe care le-a purtat admirabil atatea decenii. Nemultumitilor le-a ramas, totusi, posibilitatea sa-si studieze dosarele pe lumea cealalta. Desi nu m-ar mira ca vamile cerului sa fie infiltrate cu delatori, securisti, activisti si satane cu fata umana, avand in vedere larghetea cu care sunt aici infiltrate atat urnele de votare, cat si cele bisericesti. Cand se vorbea despre stema ce-ar fi trebuit sa orneze coliva tricolora a natiei, eu ma gandeam la o cruce imbarligata de o secure. Nu mai conteaza, ca s-au razgandit. Care cruce si care secure? Poate crucea pe care securistii romani l-au rastignit pe Iisus. Pentru o insula de latinitate intr-o mare de slavi si evrei, crucea imbarligata de secure ar fi chiar un simbol national. L-am putea vedea chiar si-n dormitorul legislativului, in locul acelei cruci ordinare sub care motaie acum securistii, desi ar merge, la fel de bine, si o carpeta cu Rapirea din Senat. Dar, revenind la securile noastre: cine-si mai bate capul cu asta acum, cand grosul poporului nu-si mai vede gura de atata salam? Uite ca exista. De pilda, Gustav R=FCckert, cetatean roman de nationalitate germana, stabilit in Constanta, "fara vreo notorietate publica de acum sau dinainte", dupa cum spune cu mandrie, desi il cunosc cateva mii de oameni, pentru tot felul de calitati si ispravi. G.R. se numara printre ciudatii care n-au putut sa-si refuze, sub nici un chip, "deceptia" rasfoirii propriului dosar de securitate. Mai mult, a cheltuit o gramada de parale ca sa traiasca din plin senzatia asta. Si uite ca-n luna asta se implinesc doi ani de cand se chinuieste sa dezlege o sarada intunecata in legatura cu unul dintre cei mai apropiati prieteni ai sai, Ion Pantazi: fost cavaler al Ordinului Mihai Viteazu, decorat cu Crucea de fier hitlerista, ca fiu al ministrului de razboi sub Antonescu, detinut 16 ani intr-o puscarie comunista, emigrat in 1978 in Occident, unde a colaborat la "Stindardul" lui I.V. Emilian (infiltrat, cica, de securi), repatriat si primit cu onoruri la curtea cotroceanului actual, autor al volumului "Am fost in iad", acest erou grozav curmase cursul "normal" al vietii prietenului sau, dovedindu-se un la fel de grozav delator: conform dosarului, acesta semnase, la 16.05.1969, prima "informatie" din dosarul lui Gustav R=FCckert, un document de trei pagini olografe la care col. Andreescu Gheorghe, seful inspectoratului judetean Valcea al Consiliului Securitatii Statului, adnota: "aspectul a fost prezentat din proprie initiativa (!) de catre P.I., cu ocazia clarificarii unor aspecte din activitatea profesionala a respectivului, el fiind luat in mapa de lucru". Mapa ramasese goala din 8.07.1966, cand, printr-un alt apropiat de-al lui G.R. (!) fusese luat in "verificari prealabile" pentru ca ar fi avut o "comportare cosmopolita, citind ziare si reviste straine". Uite din ce "nevinovate" rahaturi ajungeai sa fii tarat pe viata in mocirla. Cu ce usurinta se oferise marele, neasemuitul erou sa arunce primul rahat pe obrazul prietenului sau! In cateva zile, avea sa porneasca, de-aici, un aparat "ale carui dimensiuni nu le pot intelege generatiile de azi", spune R=FCckert. Si poate tocmai de-aceea, in privinta "deceptiilor" de care anestezistii natiei se caznesc asa tare sa ne fereasca, n-are nici un dubiu: trebuie sa trecem prin asta, oricat ne-ar costa, oricat de adanc ne-ar lovi adevarul. Trebuie sa ne trezim. Pentru ca somnul ratiunii naste monstri. Iar somnul natiunii ii ajuta sa creasca.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii