Un fel de cirnat intr-un fel de chifla

Cam asa ar suna, in viziunea lui George Pruteanu, "traducerea" pentru amarasteni a cuvantului hot-dog. Pentru conformitate, desi cred ca se stie acum si pe planeta Marte, distinsul senator este initiatorul unuia dintre cele mai extravagante acte normative romanesti din ultima decada: legea limbii. Sau, ca sa nu sune rautacios din prima (oricum o sa sune), legea pentru folosirea limbii romane in locuri, relatii si institutii publice. Pe scurt (pentru cine a fost abstinent saptamana aceasta si nu a citit presa, nu a deschis televizorul, nici gura nu i-a mirosit), este vorba despre o lege care impune "traducerea" textelor, expresiilor sau cuvintelor straine, ori inscriptionarea unor explicatii alaturi de acestea. Mi-am reprimat cu greu, zilele astea, pornirea de a-mi da cu parerea. Am urmarit, insa, cu gura pana la urechi toate reactiile si m-am felicitat pentru rabdare: avem o lege care irita pe toata lumea. Ca saream si eu in sus, intepat (mama ce-mi mai ardeau degetele!), conta mai putin. Oamenii s-au panicat, s-au ambalat, si-au smuls parul din cap, perciunii, tuleiele, au fortat interpretarile pana la absurd, s-au straduit sa ridiculizeze ceva ce, oricum, suna ridicol din start: o limba e un organism viu, nu poti sa-i faci bine cu botnita, sa o rationalizezi, sa o dresezi prin masuri punitive. In cele din urma, isteria interpretarilor avu efectul scontat: senatorul s-a vazut nevoit sa revina cu precizari languroase, explicatii din care-am aflat (pentru a cata oara?) ca dracul nu-i chiar asa de negru, pentru ca nici el, cat e de senator, "nu e idiot". Legea limbii nu tinteste in libertatea de expresie, nu sunt vizate textele literare sau articolele din ziare, boscorodelile de sub dus, icnetele din buda ori sughiturile de alcov; tinta acesteia sunt "amarastenii" (am incheiat citatul) care ar merita sa inteleaga ce se intampla in jurul lor. Bravo, don` senator, vorba lingvistilor de la Parazitii: mi-a placut cum ati judecat! Insa, pe bune vorbind, ma cam indoiesc ca exista vreun cetatean, cat de redus mintal, in tara asta, care sa mai creada ca dracul e negru. De zeci de ani o furam de la dracusori travestiti in oranj, roz bombon, violet, culori ce, in linii mari, paveaza toate tunelurile noastre spre iad. Ca presa s-a rupt in figuri lingvistice in ultima saptamana, ca a sarit peste cal, ba chiar si peste girafa, era firesc: mai avem alta arma decat hiperbola, atunci cand sistemul ne pune cizma pe gat? Mizeria vine tocmai din faptul ca senatorul s-a simtit obligat sa vina cu precizari:dupa ce ca initiativa e idioata, e si neclara. Ca majoritatea legilor noastre, ea e la fel de elastica pe cat vor sa fie cei care o aplica. Daca maine agentul Lache, hamesit ca orice Lache roman, are chef de papica si are cu ce sa imi sare de gat, o sa-mi sara. Cind o sa-ntrebe de ce scrie pe firma "pizza" iar nu "un fel de placinta, cu de toate in ea", senatorul Pruteanu n-o sa fie acolo sa-l linisteasca cu explicatii savante. Pentru ca adevaratul "amarastean" care isi va umfla matul din legea asta inutila, fonfaita si zornaitoare o sa fie chiar Lache. acel Lache gusat, flausat, traforat, instelat, explodat sau gradat, pe care-l stim foarte bine cu totii si care va reprezenta legea in teritoriu. La urma urmei nici comunismul, in anii cand se pritocea Capitalul, nu "suna" chiar atat de negru pe cat il simti pielea noastra. Dimpotriva, era vopsit in toate culorile pe care ni le putea fagadui curcubeul. Ca asta-i meteahna tuturor scornelilor de planseta, de catedra, de tribuna, de alcov sau de biblioteca: nu-s chiar asa de negre pe cat va proba practica. Nevoia fireasca de igiena a profesorului Pruteanu, iritarile, complexele, frustrarile, idealurile sale profesionale, desi umane si lesne de inteles, n-ar trebui sa se intersecteze cu vointa politica. Altfel ne vom trezi ca maine un alt senator, expert in chirurgie plastica, scorneste, cu aerul cel mai firesc din lume, o lege impotriva strabismului, calvitiei sau urechilor clapauge. Un profesionist pentru care, din nu stiu care unghi estetic anume, fizionomia lingvistului nostru i-ar putea evoca tot "un fel de carnat intr-un fel de chifla". Si asa mai departe.