Vara asta e atipică. Ura și la Constanța. Ura ca simbol al trăirii noastre

Ura este definit de lingviști ca fiind un sentiment de dușmănie față de cineva, ca un puternic sentiment de antipatie, de repulsie față de cineva sau de ceva.
 
Când vine vorba de putere, de intenția de ajunge sau de a se păstra ciolanul, ura capătă valențe extreme și se transformă într-o armă politică.
Se folosește cu aceeași vehemență și de forțele politice aflate la putere și de forțele politice aflate în opoziție.
Nimeni nu ține cont de nimic. Cu atât mai mult, ba parcă mai mult ca oriunde, la Constanța.
Fiecare din cele două aripi politice își folosește ura ca pe o sabie cu două tăișuri.
Ca un om care îmi petrec vreme multă pe internet îmi dau seama cine și de partea cui este.
Sunt internauți, mai bine-zis postaci, și de o parte și de cealaltă, care stau pe internet și agită spiritele.
Uneori încearcă, și pe grupurile mele de socializare, fără succes, însă, și aruncă noroi unul împotriva celuilalt.
Așa cum spuneam cu ură. Cu multă ură.
Fără discernământ. Fără să se uite ce și cum.
Orice a postat celalalt este subiect de război.
O hârtie aruncată, pe stradă, de un neglijent, se transformă într-un scandal pe internet.
Începe, de data asta, opoziția.

Ia uite. Ce face ăla, ăla, ăla.
Răspunde puterea: dușmanii au aruncat-o. Special pentru a avea un motiv de a spune ceva.
Și tot așa de pare că nu se mai termină ura asta.
Iar noi ne aflăm între ei și nu mai înțelegem nimic.
Nu înțelegem nici de ce atâta ură și nici în ce direcție mergem și unde vom ajunge.
Pentru că așa numai bine nu va fi!