Editorial Văzul, pierdut între cinism şi inconştienţă

Aţi văzut filmul „Perfect Sense”? Ei bine, în film, oamenii rămân - rând pe rând - fără simţul mirosului, gustului, pipăitului, auzului şi văzului. Protagoniştii peliculei se agaţă cu disperare de relaţia lor pentru a păstra o ultimă fărâmă de normalitate într-o societate dominată de haos şi aflată în pragul dezintegrării. România şi nu numai se află în acel film, un gând de care nu sunt fascinată. Trăim în democraţie, însă una a cinicilor şi a inconştienţilor. O democrație a turmei, în care şansele nu sunt distribuite în mod democratic. 

 

Dintre toate simţurile, cel al văzului ridică probleme majore. E alterat, pentru că se pare că ne este de ajuns să ne încântăm cu ţoale de firmă, mărgele extravagante, silicoane, telefoane şi maşini. Ah, şi să nu uităm de vacanţele în briza mării şi de petrecerile cu DJ ale căror nume habar n-avem să le pronunţăm. Văzul este cel mai fericit când pozele din vacanţe şi cu micul dejun, făcute cu telefonul fiţos, sunt expuse în faţa a sute, chiar mii de prieteni virtuali. 

 

Văzul, da, este un simţ periculos în România. Dacă o persoană este bătută pe stradă, gândul de a ajuta este învins de frică - „dacă intru în probleme?” -, iar văzul îşi vede de drumul din faţă. Bani sunt strecuraţi prin buzunare, în plicuri albe sau printre documente, gunoaie se adună pe străzi, drepturi sunt încălcate, infracţiuni sunt comise. La gunoi, sunt doar promisiunile aruncate ale politicienilor, promisiuni care zgârie auzul românilor. 

 

Dar vin și mă întreb: ce efecte ar aduce schimbările? Am ajuns în punctul în care,  chiar dacă se schimbă 200 de parlamentari, nu se va schimba nimic important. Ar trebui schimbată urgent mentalitatea, pentru că ceea ce e mai bun şi mai frumos din poporul ăsta îşi ia inima în dinţi şi fuge cât vede cu ochii, agăţându-se de normalitatea dintr-o societate.