Vertical - Orizontal

Miez de noapte. Blocurile orasului se scufunda lent in mlastia somnului. La unele geamuri, candela televizoarelor inca mai palpaie, pentru ultimele rugaciuni inainte de culcare. Dincolo de ziduri, oamenii se intind cuminti, in custile lor: pe nesfarsite niveluri, sute de mii de trupuri orizontale executa cel mai disciplinat exercitiu de protectie civila. In fata somnului redevenim inocenti si fragili ca niste bibelouri pe o noptiera, fiecare noapte e o repetitie pentru scena unei desprinderi definitive. Cu motoarele stinse, orasul se tolaneste sub cer ca o felina-mblanzita si aerul noptii il inveleste ca un vis urias, cu parfumuri, fosnete, glasuri fara de chip. E doar o iluzie, asta, orasul nu doarme niciodata iar unele vise-ale sale sunt mai clare si mai taioase ca sticla. Nu dorm niciodata noaptea, imi place sa alunec pe muchiile lui ascutite si sa-i urmaresc povestile, spasmele infundate, gemetele inabusite. Uneori imi trezesc un prieten din somn si-l scot pe strazi, sa calcam impreuna pe sarmele aerului. Cand ies singur, intalnesc cu surprindere fapturi uitate, ori a caror lumina e ascunsa de furnalele zilei: adevarate claruri de luna umane scalda acum in lumina lor strazile, plajele, bancile, parcurile. E miezul noptii si ma aflu in miezul orasului. Luxuriante masini isi rostogolesc cu lentoare perlele ca niste dinti pe care strazile ii dezvaluie ca-ntr-un zambet lasciv, din care poti intelege orice, ca poti indrazni totul ori ca-i bine sa-ti stingi orice dorinta. Intalnesc un coleg de breasla: i s-au sters de pe frunte toate transeele zilei, ne strangem mainile si zambetul nostru e ca un schimb de tricouri dupa un meci oarecare, apoi fiecare-si cauta vestiarul, sa faca un dus, sa se spele de toate. Imping poarta de lemn a unui club de noapte. Gasesc un semiintuneric placut si cateva siluete peste care muzica lenta atarna asemeni unei scari de matase, trebuie doar sa intinzi bratul, sa te agati de ea si sa te urci in vazduh. Ma multumesc cu scaunul de la bar. Abia ma asez si un tip zambaret isi trage scaunul langa mine, baiguindu-mi ceva intr-o limba ciudata. Dunga lata a unui lant de aur pare ca i-a inchis trupul intr-o bila de biliard, e atat de rotund si de beat incat parca-l vezi rostogolindu-se printre mese. Il ignor si cer o bere la bar, cere si el o licoare, paharele-apar imediat, intindem mainile, el nimereste gresit, rastoarna paharul si isi varsa licoarea pe pantaloni. Fata i se voaleaza, zambetul i se sterge, striga la barman. Baiatul se-apleaca si schimba, pe un ton retinut, cateva vorbe. Pentru o clipa, prin razele ochilor lui se vede un zid inalt, fara nici o fereastra, atat, doar o clipa. Bila dungata ridica tonul, vorbeste-o engleza bolovanoasa, pretinde nu stiu ce daune pentru "accident". Baiatul se repliaza calm, ii aduce un stergar si isi vede de treaba. Bila e pusa pe harta, vorbeste pe doua voci, cand mie, cand lui: "daca asta se intampla in Florida, eheeei, era terminat!" Harsti, face el semn cu degetul in dreptul gatului, "terminat!" Apoi arata spre o masa din colt, la care benchetuiesc cateva creaturi: "prietenul meu de acolo e avocat, haaaa, ce-i facea!" Si filmul i se rupe in doua, ba vorbeste de el, ba despre incident. E norvegian, o arde si prin America, e doctor si-a venit aici ca turist, ca-i place distractia. Adica sex si alcool, explica el: cu tipul din colt e casatorit de 25 de ani, ca-n Norvegia se poate, "e civilizatie, nu ca la Rumania". Ma trag mai incolo, bila se rostogoleste, ranjind, catre mine: "heee, acasa-l tocam pe barman pentru ce mi-a facut." E deja prea familiar, ma ridic, insa nu e nevoie: gasca lui paraseste localul, asa ca se ia dupa ei. Nu si-a achitat consumatia, ii sufla barmanul, insa bila se rostogoleste afara, injurandu-l cu foc. Discret, cativa baieti il urmeaza ca umbrele. Dupa trei minute se-ntorc: n-au facut scene pe strada, l-au incoltit in taxi si l-au convins sa plateasca. Fata barmanului n-a tresarit deloc, totul e pus la punct: matematica, psihologie, disciplina, rutina. Il intreb despre zidul ala din spatele ochilor lui si-mi spune ca, da, acolo e rupt: vine la 8 dimineata si pleaca la 2 noaptea. Acum face acupunctura, altfel s-ar duce la vale: "eram un elastic intins la maximum, puteam sa ma rup oricand. Daca nu esti atent, te rupi si jocul se termina." Ori el, peste cateva luni, o sa plece din tara. Brusc, ma simt obosit, asa ca iau un taxi si ma duc acasa. Soferul conduce incet, matematica si rutina, ar mai fi o poveste, ar fi si altele. Dar si maine-i o zi. Sunt aproape sigur de asta.