Vilele "cazarma" rasar la tot pasul

In urma cu trei-patru ani, blocurile noi puteau fi numarate pe degetele de la o mana. In schimb, mini-cartierele de vile rasareau precum ciupercile dupa ploaie. Clientela de lux, dornica sa evadeze din locuintele inghesuite in blocurile ceausiste, nu a stat deloc pe ganduri si a alimentat conturile constructorilor cu milioane de euro. Ce a primit in schimb? Astazi se vede cel mai bine: vile imense, unele cu aspect de cazarma, pe peretii carora igrasia s-a instalat demult si suprafete meschine de teren. Si acesta, inundabil. Asa se face ca avantul constructorilor fata de asa-zisele ansambluri rezidentiale de lux s-a mai domolit. Unii, multumiti de profiturile grase, chiar au iesit din piata, in vreme ce altii inca se chinuie sa vanda case in camp. Casele prost construite, dar platite cu bani grei, zac cu anii in portofoliile societatilor imobiliare. Insa cerere pentru vile exista, doar ca pretentiile clientilor sunt altele. Astazi, cei dispusi sa cumpere o vila intr-un ansamblu rezidential impun standarde ridicate de calitate, existenta unor termene ferme de predare si penalitati pentru constructorii care incearca sa modifice preturile in timpul derularii contractelor. Iar unor asemenea rigori nu le fac fata prea multi. Lucru demonstrat si de numarul mic de proiecte. In anii 90, ansamblurile de vile noi dominau net oferta de pe piata de profil. Acum, raportul s-a inversat, apartamentele conducand detasat in top. Numai in Bucuresti, in urmatorii trei ani, se vor livra cel putin 7.000 de noi apartamente si cel mult 1500 de vile in mini-ansambluri rezidentiale. Iar mare parte dintre vile reprezinta proiecte demarate cu cel putin un an in urma. Practic, investitorii au cumparat zeci de hectare de terenuri in zonele de "cariera" pentru cartierele de vile si construiesc doar in masura in care se contracteaza viitoarele locuinte. Cu alte cuvinte, investitia la propriu a acestor constructori consta doar in achizitia terenului, deoarece constructia se face, in etape, pe banii clientului. Cele dintai vile construite de developeri recunoscuti au defilat cu suprafete generoase, de peste 500 mp, si au fost imediat asociate cu resedintele de lux. Ulterior, oferta s-a diversificat, fiind disponibile si case cu suprafete mai mici, de 100 mp. Aproape fara exceptie, sloganul sub care s-au promovat aceste constructii vorbea despre nevoia de mai mult spatiu, de splendoarea unei gradini proprii si de un mediu benefic cresterii copiilor: loc de joaca, piscina, spatiu verde, mai putina poluare si liniste. Dezavantajele s-au vazut insa imediat. Lipsa scolilor si gradinitelor in proximitatea resedintei, lipsa mijloacelor de transport si a spatiilor comerciale au creat dependenta de autoturism. De la an la an, tot mai multe ansambluri rezidentiale de vile, dintre cele nou promovate, si-au redus semnificativ dimensiunea. Doar marii investitori straini isi mai permit sa ridice, ca altadata, sute de case. Investitorii autohtoni sau micii speculanti lanseaza proiecte care ofera chiar si mai putin de 10 vile. De regula, caracterul exclusivist pe care asemenea cartiere il au doar in aparenta, se traduce prin altceva: exploatarea la maximum a unei suprafete de teren de cel mult 5000 de mp. Exista proiecte unde casele au pana la 500 de mp construiti, insa terenul aferent este, in medie, de 300 mp. Restul spatiului este ocupat de piscina, un restaurant, o sala de fitness sau un mic teren de sport, ingrediente obligatorii pentru eticheta de ansamblu rezidential. Un alt motiv prin care se explica reducerea apetitului romanilor fata de ansamblurile rezidentiale tine de oportunitatea alternativelor.