Voi votati?

Eu... încă nu ştiu. Voi ce faceţi pe 22 noiembrie? Prindeţi primii fulgi pe pârtie, dacă avem norocul să-i prindem, sau ne sacrificăm pentru binele... lor?

Ei s-au lansat. Noi ce facem, îi alegem? De fapt, avem de unde alege? Sunt diferiţi sau îi leagă aceeaşi dorinţă de mascaradă politică?

Ei au speranţă. Fac proiecte. Dau hotărâri. Măresc salarii. Fac parcuri. Promit schimbarea. Ne asigură că vom avea pensii. Noi mai avem?

Ei au spirit civic. Aşa vor să pară. Pentru că ne îndeamnă pe noi să avem. Şi să votăm. Să ne sacrificăm o duminică pentru a merge la vot. Noi mai avem?

Ei au încredere în noi. Sunt siguri că le vom da un vot şi că ne vom întoarce acasă şi ne vom culca liniştiţi visând la ziua când se va produce schimbarea. Ei au încredere că nu vom mai ieşi în stradă să ne cerem salariile şi le vom asculta liniştiţi balivernele politice, tremurând, tot în stradă, pentru că ne-a dat afară din casă chiriaşul din cauza datoriilor. Voi mai aveţi?

Ei spun că ne vor binele. Că vor să avem o Românie prosperă. Să nu ducem lipsă de nimic. Să avem bani de întreţinere. Să avem bani pentru rechizitele copiilor. Să avem locuri de muncă. Decente, chiar. Să avem spitale curate şi cât mai multe. Să avem şcoli în care nu exisă pericolul să cadă tavanul peste profesori. Să avem parcuri şi să nu ne sufocăm copiii printre betoane. Să ne permitem o casă şi să nu o împărţim cu părinţii. Să nu rămânem fără job, să rămânem doar cu ratele şi să ne sinucidem de supărare. Să avem drumuri asfaltate. Să avem autostrăzi, nu doar câţiva kilometri din ele. Să ne permitem un concediu o dată pe an. Să nu mai emigrăm şi să ne lăsăm copiii în grija altora. Să nu mai trăim „in the land of no choice". Să fim europeni.

Am greşit. De fapt, acestea sunt doar dorinţele noastre. Nu ale celor pe care ar trebui să-i votăm pe 22 noiembrie. Tocmai de aceea nu ni le vor îndeplini vreodată.

Eu nu ştiu ce voi face pe 22 noiembrie. Nu ştiu dacă mă voi duce la vot. Nu ştiu dacă voi lenevi acasă. Nu ştiu dacă voi merge la muncă. Nu ştiu dacă voi avea încredere. Nu ştiu dacă voi avea chef. Dar voi?

Mai au timp să mă convingă. Mai au timp să renunţe la mascarada politică şi să nu se mai insulte între ei ca la uşa cortului. Mai au timp să-şi dea jos măştile şi să promită proiecte fezabile. Mai au timp să coboare cu picioarele pe pământul tuturor românilor, şi să nu mai trăiască în lumea lor aurită şi utopică. Irealizabilă, pentru noi, românii de rând.