Votati legea omeniei!

In Romania europeana se intampla atat de multe lucruri cu iz oriental incat stau si ma intreb daca ne vom gasi vreodata locul in "Liga I" comunitara. Am ajuns sa cred ca pana si aerul pe care il respiram are miresme ce ne duc cat mai departe de Europa.

Nu de continent, pentru ca asta ar fi prea complicat, chiar daca spatiul geografic in care salasluim nu este unul tocmai adecvat preocuparilor si comportamentului nostru ce ne "lipesc" de Orient mai mult decat de Occident, ci de obiceiurile si de comportamentul celor pe care ii vrem acum frati de Uniune. Ca niste prunci ce au supt lapte din acelasi san, romanii si cei care sunt europeni cu state vechi, seamana... si nu prea. Banuiesc ca noi nu suntem totusi un caz singular, ca si in tarile Uniunii exista situatii in care mioriticii ar recunoaste bucatele din "personalitatea" natiunii si ca inconstientul colectiv european pastreaza si lucruri demne de uitare si de rusine. Pentru ca n-om fi noi chiar cei mai rai. Nu putem sa credem ca tocmai noi, locuitori ai unui spatiu plin de bogatii, frumuseti si laudat de toti cei care trec prin aceasta zona, suntem un fel de oi negre ale continentului. Noi, cei mai laudati pentru felul in care ne intampinam oaspetii cu sare si paine si pentru felul in care ii omenim si ii primim in casele noastre... nu putem intelege de ce suntem de multe ori priviti ca niste paria. Insa, am observat eu, o tendinta generala a romanului este sa fie ospitalier cu strainii, fie ei si doar din afara caminului familial, dar si foarte rece cu cei ce ii sunt de-un neam. Suntem buni si mierosi cu altii, insa putem deveni cruzi cu cei de langa noi. Rudele apropiate sunt rapid uitate in momentul in care putem face "fata" buna in ochii unui strain. Si atitudinea asta se vede in cele mai diferite si triste feluri. Spre exemplu, jurnalele de stiri de zilele astea au fost "marcate" de un eveniment macabru. O tanara din Mures a fost nevoita sa mearga pe jos mai bine de 30 de kilometri cu copilul ei mort in brate, pentru a-i putea face autopsia. A murit, nu se stie din ce cauze. Pur si simplu l-a gasit in patut, fara suflare. Dar credeti ca a gasit mila si compasiune undeva? NU. Si de ce nu? Pentru ca asa spune legea. Intr-adevar prevederile legale nu impun un grad de umanitate sau de simpatie, cu toate ca ar trebui. Chiar ar fi necesar, intr-o tara in care locuiesc oameni fara niciun fel de compasiune pentru cei de langa ei. Dar sa revenim la tanara noastra... Fara bani in buzunar, a pornit pe jos spre Targu Mures. A fost luata in cele din urma de o masina de ocazie. "O sa mor si eu", se tanguia femeia. Povestea in fata camerei, cu lacrimi in ochi, ca medicul din comuna a expediat-o spunand ca de transportul mortilor se ocupa exclusiv familia. Si toate astea intr-o tara europeana. Asa ca... eu as avea o propunere. In loc de campanii electorale pretentioase si costisitoare, in loc de promisiuni care nu vor avea vreodata finalitate si in loc de propuneri legislative fara noima si ministeriabili care se gandesc la stresul puilor de gaina, mai bine s-ar da o lege a bunatatii. O lege a omeniei si a compasiunii. O lege care sa ne pedepseasca atunci cand, din vina noastra, un copil nu isi poate gasi linistea, nici macar dupa moarte.