Vrem campanie permanentă!

Am ajuns la concluzia că nivelul de trai al românilor şi condiţiile în care muncesc ar cunoaşte o schimbare în bine doar dacă am avea parte de o campanie electorală permanentă.

După cum se vede cu ochiul liber, politicienii dornici să promoveze în diverse funcţii devin activi şi interesaţi de problemele semenilor lor doar în campanie. Şi pentru că românul s-a şmecherit şi nu mai reacţionează după cum vor ei, doar la auzul unor vorbe mieroase şi al promisiunilor, candidaţii s-au văzut, vrând-nevrând, în situaţia de a trece la fapte. Aşa a apărut un parc. N-a fost nevoie de aprobare de la Primărie, nu s-a mai pus problema banilor şi nici a forţei de muncă. Apoi am avut parte de  o grădiniţă nouă, care, din câte ştiu eu, a fost realizată pe banii etnicilor musulmani, dar a dat bine inaugurarea ei în campania electorală. Au apărut şi pieţe volante, care, după campanie, vor dispărea. S-au curăţat parcuri, s-au dat scaune cu rotile unor persoane cu dizabilităţi, s-au adus două microbuze pentru nişte elevi care mergeau la şcoală pe jos, parcurgând câţiva kilometri în frig, ploaie sau sub soarele torid, s-au dat bani pentru refacerea unor lăcaşuri de cult. Am avut parte şi de momente de culturalizare şi relaxare a poporului. O invitaţie la teatru, o alta la un concert, într-un club de fiţe, o excursie la mănăstire, un bal într-un cămin cultural dintr-o comună adormită până nu de mult. Toate oferite gratuit şi din dorinţa de a impresiona poporul, de a-i arăta cât de sensibil şi apropiat de el sunt candidaţii. Copiii n-au fost nici ei uitaţi. O petrecere în ploaie, în parcul făcut de municipalitate, şi câte-o jucărie dată apoi „de la băiatu'" i-a bucurat, deopotrivă, pe bunici, părinţi şi copii. A făcut impresie şi, cine ştie, poate a atras şi câteva voturi în contul celor atenţi, că doar e campanie electorală. Şi de la centru s-a dat câte ceva: o mărire de pensie sau de salariu, câteva fonduri alocate în plus în domeniile social şi educaţie...
Şi uite aşa, lumea uită de anii în care nimic nu se întâmpla, de cozile interminabile la care a stat pentru a obţine o autorizaţie şi multe alte nemulţumiri adunate în timp şi nerezolvate de ai săi aleşi.
De aceea, propun ca norocoşii, actualii candidaţi, deveniţi parlamentari, să facă, lunar, cel puţin o acţiune în folosul alegătorilor, al comunităţilor pe care le reprezintă. Aşa s-ar putea să avem surpriza ca, pe parcursul unui mandat de parlamentar, să rezolvăm mult mai multe probleme care fie nu au iscat interes, fie sunt amânate pentru a fi soluţionate în viitoarea campanie electorală...ca să dea bine.