1050 de zile, 19 termene, o suspendare Filmul „retrocedărilor", primarul Mazăre la proces

Pe data de 28 octombrie se împlinesc trei ani de când şefii administraţiei publice locale Constanţa, în frunte cu primarul Radu Mazăre, au fost deferiţi instanţei pentru fapte de corupţie privind retrocedările pe Legea 10/2001. Publicaţia Hotnews.ro scria ieri că se împlinesc 1053 de zile de la trimiterea dosarului în instanţă. Este însă de precizat că cele 1053 de zile însumează nu mai puţin de 19 amânări şi o suspendare a procesului ce durează de peste 365 de zile. Cu alte cuvinte, o suspendare pe care jurnaliştii postului naţional de televiziune o dădeau drept cap de afiş în lista exemplelor de tergiversare a proceselor până la împlinirea termenului de prescriere a faptelor. În aceste condiţii, vă prezentăm filmul amânărilor pe care dosarul le-a suferit la Curtea de Apel Bucureşti, începând cu prima înfăţişare fixată în proces şi până la menţinerea măsurii de suspendare a cazului în vederea pronunţării unei soluţii de către Curtea Constituţională, astfel cum apare pe Portalul instanţelor de judecată.

Data de 25 noiembrie 2008 a fost prima înfăţişare fixată în procesul retrocedărilor, însă cazul a fost amânat din cauza lipsei de procedură cu partea vătămată, iar procesul s-a reluat pe 16 decembrie 2008, când lipsa de procedură cu partea vătămată Municipiul Constanţa - reprezentată de Consiliul Local Constanţa şi lipsa de apărare a inculpaţilor Puşcaşi Carmen, Puşcaşi Marius, Barbu Paraschiva, Popa Basarab şi Ştefănescu Elena a dus din nou la acordarea unui alt termen. Pe 28 ianuarie 2009, procesul s-a amânat din cauza inculpatului Alexandru Octavian Şerban, care a venit fără avocat, iar pe 11 martie, procesul s-a amânat din cauza imposibilităţii de a se prezenta a acuzatelor Elena Ştefănescu şi Mariana Leşe, care, de altfel, la următorul termen au solicitat prin avocaţi efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la starea precară de sănătate. Pe 27 mai 2009, procesul s-a amânat din cauza lipsei raportului expertizei medico-legale, iar după un termen din vară în care nu s-a îndeplinit procedura de citare, pe data de 16 septembrie 2009 procesul s-a amânat ca urmare a grevei judecătoreşti. Pe 14 octombrie 2009 au lipsit raportul de expertiză şi apărarea inculpatului Dan Miron, inculpat care de asemenea s-a arătat lipsit de apărare la termenul din 18 noiembrie, iar cazul a fost amânat din nou. Între timp, acuzata Elena Ştefănescu a decedat, iar în cauză au fost introduşi moştenitorii săi.

Vreme neprielnică

Procesul s-a reluat pe 16 decembrie 2009, dar aproape toţi acuzaţii au invocat intemperii pentru a nu se prezenta la procesul care se desfăşoară în Bucureşti. Astfel, procesul s-a amânat „faţă de cererile de amânare a judecării cauzei pentru imposibilitate de prezentare la acest termen de judecată, formulate de către apărătorii inculpaţilor (...), date fiind condiţiile meteorologice nefavorabile şi faţă de imposibilitatea de prezentare a inculpatului Borcea Cristian, care nu se află în ţară". Pe data de 3 februarie 2010 nu s-a putut prezenta la proces avocatul ales al inculpatului Aurel Jean Andrei, iar pe 10 martie 2010 nu au putut veni avocaţii şi acuzaţii din Constanţa, „având în vedere avertizarea meteo". Pe data de 17 martie 2010, când aproape fuseseră epuizate termenele ce puteau fi acordate pentru asigurarea dreptului la apărare, avocaţii acuzaţilor au invocat pentru prima dată excepţii de neconstituţionalitate şi au cerut trimiterea dosarului la Curtea Constituţională. Pentru a avea timp să delibereze, instanţa a amânat pronunţarea pe data de 24 martie, când a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, „excepţiile invocate fiind inadmisibile". Decizia a fost atacată în recurs de avocaţi şi aşa s-a mai obţinut o amânare, la termenul din 31 martie 2010 procesul neputându-se judeca dat fiind că dosarul trebuia înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. La înfăţişarea din 28 aprilie 2010 s-a reluat seria amânărilor pe motive ce ţin de asigurarea dreptului la apărare. Astfel, s-a dat termen la 19 mai 2010, când au fost invocate alte excepţii. Pe data de 21 mai, instanţa a respins „ca inadmisibile excepţiile invocate de inculpatul Andrei Jean" şi „ca nefondate excepţiile privind regularitatea actului de sesizare". La data de 16 iunie 2010, procesul s-a amânat pentru că dosarul de fond se afla la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea recursului declarat împotriva măsurilor dispuse de instanţă la sfârşitul lunii mai.

Triumf după vacanţă

Apoi a venit vara, iar procesul a primit termen de judecată după vacanţa judecătorească. Şi totuşi, de bine ce s-a reluat în toamnă, procesul a fost suspendat. Pe data de 15 septembrie 2010, instanţa a decis: „admite cererile formulate de inculpaţi şi dispune sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a art. 147 Cod penal şi art. 258 al.1 cp, art. 1 (1) lit. a din Legea 78/2000 în raport de prevederile art. 2 alin.1, art. 8 alin.2, art. 36, art. 37, art. 40 alin. 3, art. 120, art. 121, art. 123 din Constituţia României, cu referire la art. 10 şi 11 din CEDO". De asemenea, s-au respins „ca inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate invocate de inculpaţi cu privire la art. 44 alin. 1 şi 2 cpp, art. 313 cpp, art. 323 cp, art. 17 lit. c din Legea 78/2000". Cu toate acestea, instanţa a decis „suspendă judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate"; termen de control a fost stabilit pe data de 6 octombrie. Totuşi, înainte de a suspenda procesul, instanţa a soluţionat cererea de recuzare a completului de judecată, formulată de acuzaţi, cerere pe care a respins-o. Şi tot aşa, din amânare în amânare, acuzaţii se pare că şi-au atins scopul de a tergiversa procesul. Pe 6 octombrie, instanţa a decis să menţină măsura suspendării procesului. La un an de la suspendare, Curtea Constituţională încă nu analizase cazul retrocedărilor.