16 Septembrie - Ziua Internationala pentru Protectia Stratului de Ozon

Este arhicunoscut faptul ca ozonul la nivelul solului, la baza troposferei, este un poluant vatamator, rezultat din functionarea automobilelor si din alte surse. Primele studii asupra efectului nociv al radiatiilor UV-B asupra stratului de ozon au fost facute in 1970, profesorul Paul Crutzen scotand in evidenta posibilitatea ca stratul de ozon sa fie afectat de oxizii de azot din fertilizatori, cat si de avioanele supersonice. In 1974, Profesorul F. Sherwood Rowland si Mario J. Molina au descoperit ca, atunci cand legaturile CFC se desfac, in atmosfera se elibereaza atomi de clor care cauzeaza subtierea stratului de ozon. Atomii de brom eliberati de haloni au acelasi efect. Cei trei profesori au primit premiul Nobel pentru Chimie in 1995 pentru munca lor de pionierat. Stratul de ozon de deasupra Antarcticii s-a subtiat progresiv de la primele masuratori incepute in 1980. Aceasta parte a globului sufera din cauza atmosferei extrem de rece si a prezentei norilor stratosferici polari. Suprafata de pamant de dedesubtul paturii de ozon afectate a crescut la mai mult de 20 milioane kmp in anii `90 si a variat intre 20 si 29 milioane kmp de atunci. In septembrie 2000, aria "gaurii de ozon" a atins cifra record de 29 milioane kmp. Anul trecut, suprafata gaurii de ozon a fost de 25 milioane kmp. Mai multe radiatii UV-B inseamna mai multe cazuri de cancer de piele, mai multe cazuri de cataracta, slabirea sistemului imunitar, afectarea ecosistemelor marine, reducerea cantitatii de peste pescuit, efecte adverse asupra animalelor si multe altele. Unul dintre obiectivele propuse a se realiza pana in ianuarie 2005, este reducerea cu 50% a consumului substantelor care afecteaza stratul de ozon in tarile in curs de dezvoltare.