172 de ani de la înfiinţare Cum se sărbătoreşte la Constanţa Ziua Artileriei Române

În fiecare an, la data de 10 noiembrie, Armata Română sărbătoreşte Ziua Artileriei Române, pentru a marca înfiinţarea primei baterii a Ţării Româneşti, legiferată prin Porunca Domnească nr. 198 din 10 noiembrie 1843, de către domnul Ţării Româneşti Gheorghe Bibescu (1842-1848). Aceasta a fost instituită printr-un document ce simbolizează constituirea Artileriei ca armă de sine stătătoare.
 
În cadrul Forţelor Terestre, în judeţul Constanţa există Batalionul 345 Artilerie, la Medgidia. Potrivit ofiţerului de relaţii publice al Brigăzii 9 Mecanizată Mărăşeşti, lt. col. Cătălin Crăcea, Ziua Artileriei Române va fi sărbătorită în judeţul Constanţa într-un cadru mai restrâns, în cadrul Brigăzii şi al Batalionului amintit.
 
„Se citesc mesajele şefului Statului Major al Forţelor Terestre şi al Diviziei 2 Infanterie Getica şi va avea loc un scurt simpozion în unitate atât la Brigadă, cât şi la Batalionul de la Medgidia. Este o aniversare într-un cadru mai restrâns: semnificaţia zilei şi fapte de eroism. Se merge pe partea istorică în mod special“, a declarat, pentru ZIUA de Constanţa, lt. col. Cătălin Crăcea.

Scurt istoric

Termenul de artilerie a apărut destul de recent la scara istoriei, pe la mijlocul veacului al XV-lea. Acesta derivă din verbul arhaic francez „artiller“, ce semnifică arta de a construi şi a mânui, pe timpul luptelor, diferite maşini de război, potrivit activenews.ro.
 
Perioada 1843-1850 cuprinde anii organizării primelor baterii de artilerie în Ţara Românească şi Moldova, înfiinţării unor turnătorii proprii în Munţii Apuseni. Între anii 1853-1854, bateriile de artilerie din Ţara Românească şi Moldova au luat parte la războiul ruso-turc, distingându-se în luptele de la Brăila, Gura Ialomiţei, Vadul Silistrei, Ostrov etc., scrie agerpres.ro.
 
După 1859, s-au constituit încă trei baterii de artilerie: una pedestră, în Moldova, şi două în Ţara Românească - una călăreaţă şi una pedestră. Cele două baterii din Ţara Românească s-au constituit în primul divizion de artilerie al Armatei Române, al cărui comandant a fost colonelul Scarlat Ciocârlan. Conform unui decret dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 21 decembrie 1860, cele patru baterii existente s-au contopit, constituindu-se astfel primul regiment de artilerie al armatei române moderne (organizat pe două divizioane), al cărui comandant a fost maiorul Tobias Gherghel, mai scrie agerpres.ro.
 
În decembrie 1860, a fost publicată „Legea organizării puterii armate“, potrivit căreia în cadrul Armatei Române s-a constituit Corpul de Artilerie, compus din statul major al armei şi unităţile de artilerie. Potrivit agerpres.ro, nucleul statului major al artileriei a luat fiinţă abia în anul 1862, după unificarea ministerelor de război din ambele Principate, când s-a centralizat evidenţa personalului şi muniţiei. În octombrie 1862, a fost înfiinţat Inspectoratul Armelor Speciale, care avea ca sarcini conducerea instrucţiei în unităţile de artilerie şi supravegherea activităţii productive, inspectorat desfiinţat în septembrie 1875, când a luat fiinţă Inspectoratul Artileriei, la conducerea căruia a fost numit colonelul George Manu.
 
Armata română dispunea de 294 de baterii de artilerie înaintea Primului Război Mondial. În anul 1939, România avea capacitatea de a mobiliza 31 de brigăzi şi 79 de regimente de artilerie, dintre care 32 aveau în compunere trei divizioane, 31 aveau în compunere două divizioane, şapte erau regimente de artilerie grea, iar nouă erau regimente de artilerie călăreaţă. La 3 septembrie 1939, Marele Stat Major a ordonat sporirea efectivelor până la nivelul celor de război, conform romanialibera.ro.

 
După cel de-al Doilea Război Mondial, refacerea armatei s-a realizat prin contopirea marilor unităţi întoarse de pe front cu marile unităţi de recruţi, cu subunităţile şi unităţile de marş, realizându-se puternice unităţi operative, cu o încadrare şi înzestrare corespunzătoare. În anii 1956-1965, artileria a fost dotată cu armament nou. Au fost sporite şi diversificate mijloacele antitanc în cadrul tuturor eşaloanelor. Au intrat în dotare, alături de autotunurile şi tunurile existente, aruncătoarele de grenade antitanc şi rachetele antitanc dirijate.
 
Direcţiile strategice de înzestrare ale artileriei române, pe lângă cele pe termen scurt şi mediu, sunt trasate până în orizontul anului 2020 şi, într-o perspectivă mai îndepărtată, până în anul 2030.