Ajunul in tren

Ziua in care toata lumea a injurat SNCFR-ul si Guvernul

Cu o zi inainte de Craciun, cei care au calatorit cu trenul au trait un adevarat cosmar * Pe ruta Constanta-Bucuresti intarzierile au fost de 12 ore, iar trenurile plecate spre Moldova au ramas blocate la Tandarei * De remarcat ca in gara Constanta au fost oferite informatii false, calatorii fiind trimisi pe rute blocate * Toata lumea a suduit SNCFR-ul si Guvernul

In Ajun, am plecat spre munte, la Nehoiu, judetul Buzau. Ajunsi in fata garii, am inceput sa taram bagajele, cu gandul la un compartiment incalzit. Inauntru ni s-a taiat rasuflarea. Cozile la casele de bilete descriau meandre complicate in sala mare a garii. Rucsacuri, genti de voiaj, glumele tinerilor, nervozitatea maturilor. Nu ne ingrijoram prea tare, caci am fost prevazatori: ne-am luat bilete cu cateva zile inainte. Cineva de langa noi spune insa ceva de un tren intarziat. Mergem la biroul de informatii, cu o presimtire sumbra si aflam ca, intr-adevar, trenul cu care urma sa plecam noi a fost anulat. Trebuie sa asteptam cateva ore, pana la 15.27, atunci cand pleaca acceleratul 1864, care merge la Iasi. Ne socotim fericiti totusi, caci in gara sunt oameni care asteapta de sapte-opt ore sa soseasca trenuri din Bucuresti. Se aude ca sunt oprite in camp. Toata lumea vorbeste la mobil: "Unde sunteti? A... pe camp, inainte de Lehliu? Nu stiti cand ajungeti, da? Eu va astept".

Tandarei - capat de linie

Acceleratul de Iasi e luat cu asalt. Nervi, injuraturi, o doamna aluneca pe scara inghetata si cade pe peron. Intr-un tarziu, trenul se smulge de pe loc si gara incepe sa alerge usor inapoi. Pana la Fetesti, nici urma de zapada. Trenul e in grafic, ne linistim si uitam ca ne facuseram griji din cauza vremii. Dupa Fetesti apare zapada. Zarim prin geamul decorat cu flori de gheata campuri ninse, case cu caciuli de zapada, o biserica cu turle albe. Sunt asezari sarace din Ialomita - Movila, Platonesti. La Tandarei, trenul franeaza brusc, putin inainte de gara. Trec zece, douazeci de minute. Trebuie sa se fi intamplat ceva. Razuim cu o moneda gheata de pe geam. Afara e urgie. Zapada a acoperit pe alocuri sinele, iar crivatul necrutator al Baraganului spulbera nametii. Nimeni nu stie ce s-a intamplat si incep speculatiile. Langa noi, doi barbati intre doua varste, care fac pe priceputii, zic ca s-a stricat locomotiva si ca se asteapta o alta. Trece o ora si trenul nu se clinteste. Incep iar telefoanele. Toti isi suna rudele sa intrebe cum e vremea in orasul de destinatie. Cineva incearca sa sune la informatii. Tandarei, Faurei, Tecuci, Braila. Ca un facut, peste tot suna ocupat. Previzibil, nu-i asa? Se zvoneste ca, toata ziua, nu a circulat nici un tren spre Buzau. Colegii de compartiment sunt revoltati: "De ce ne-au mai lasat sa plecam din gara, daca stiau ca incolo nu se circula! Asta e bataie de joc". "SNCFR-ul isi bate joc de noi; daca asta se intampla in Japonia, ii impuscau pe toti", adauga un baiat care tine la picioare o damigeana de vin rosu, speriat la gandul ca licoarea o sa-si piarda calitatile pana la Barlad.

Pana si "Nasul" il injura pe Mitrea

La capatul culoarului, in dreptul toaletei, l-am gasit pe "Nasu`" care dadea o amenda mamei unui copil fara bilet. E pornit si turuie tot soiul de nerozii, suparat ca un tanar s-a luat de el, reprosandu-i ca s-a grabit cu amenda. Incercam sa aflam ceva. Nu stie nimic. Nici cand vom pleca, nici daca vom ajunge in Faurei, urmatoarea gara. Incearca sa comunice prin statie cu mecanicul. Aparatul e mort si incepe sa-l loveasca cu furie de usa de la toaleta. Pare turbat, tipa ca s-a saturat si ca, dupa ce incheie cursa, isi da demisia. "N-am nimic cu conducerea SNCFR-ului si cu Iliescu. Restul, focul nestins sa-i arda. Si n-ar mai ajunge ziua de maine. Un animal imputit de ministru, impreuna cu Nastase...", urla in timp ce coboara in zapada si pleaca spre locomotiva. La intoarcerea in compartiment, vedem ca baiatul a deschis damigeana. "Cine stie cand ajung la Barlad cu astia! Cel putin, haideti sa cinstim un pahar de vin, ca e Ajunul Craciunului". Incet-incet, si in alte compartimente iese la iveala cate o sticla de vin sau de tuica si oamenii incearca sa se inveseleasca si sa uite ca SNCFR-ul le-a stricat Ajunul. Dupa doua ore de asteptare, fantoma unui tren venit din sens opus apare langa trenul nostru. Perspectiva sumbra de a ne petrece o noapte in tren sau chiar in gara Faurei ne face sa ne hotaram sa ne intoarcem la Constanta, uitand de munte. Dupa o jumatate de ora de asteptare, trenul, un personal, se pune in miscare, lasand acceleratul de Iasi tot in gara Tandarei. La Fetesti asteptam un tren spre Constanta. Gara e inchisa, caci Regionala CFR Constanta, de care apartine aceasta statie, a inceput lucrari de renovare. In prezent, gara functioneaza intr-o cladire care am inteles ca a fost cinematograf. Camera aceasta arata ca un adapost antiatomic. Calatori inghetati, refugiati, ca si noi, de pe mai multe rute, asteapta un tren. La biroul de "dezinformare" ni se spune mereu: "Vine acum un personal de la Bucuresti. E la Jegalia. Zece minute". Stim insa ca ruta Bucuresti-Constanta a fost blocata toata ziua, din cauza unor cabluri de inalta tensiune care s-au prabusit. Langa noi sunt niste tineri care au calatorit 12 ore intre Bucuresti si Fetesti. "Cinci ore am stat numai in Pantelimon", spune unul dintre ei. Sprijinita de zid, o batranica se chinuieste sa manance un covrig, in timp ce un grup de barbati fumeaza in aerul devenit irespirabil. Pana la urma, apare si trenul, un personal in care la clasa I e mai frig decat la clasa a II-a si in care "nasul" nu are curaj sa controleze biletele calatorilor. Coboram intr-un final in Constanta, resemnati si bucurosi ca macar Craciunul nu-l vom petrece in trenuri. Adormim visand la o tara bananiera in care nu ninge niciodata si oricum nu exista trenuri. La televizor, ministrul Mitrea explica, abia ascunzandu-si enervarea, ca situatia e sub control.