Apa cu miros de cadavru

Cartierul de la capatul lumii

In anii `80, Societatea de Constructii Hidrotehnice a construit pentru angajatii sai trei blocuri de garsoniere in zona unde Canalul se varsa in mare * Lipsa banilor pentru restaurarea sistemului de canalizare al cladirilor este principala problema a locuitorilor acestui cartier * Pana cand se va gasi o solutie, apa menajera se strange intr-o groapa in spatele imobilelor si apoi rabufneste in mare, neepurata * Marinarii se plang de mirosul cadaveric al apelor deversate in port

Intr-o localitate care nici macar nu este pomenita in Dictionarul Enciclopedic al Limbii Romane, Agigea, exista un cartier in care nimeni nu ar locui daca ar avea unde sa se duca in alta parte. Situate la 2 km de comuna, cele trei blocuri sunt legate de civilizatie prin cinci curse regulate de autobuz. Sistemul de canalizare al celor 120 de garsoniere este constituit dintr-o simpla groapa, apa menajera rabufnind, neepurata, in mare printr-o veche gura de canal. Mirosul de cadavru terorizeaza lucratorii din port si locuitorii cladirilor amintite, efortul financiar pentru reabilitarea canalizarii fiind prea mare pentru cei care au ales sa traiasca la capatul lumii.

"C-urile" SCH-ului

Situata pe soseaua Constanta - Mangalia, la 5 km de Constanta si la 3 km de tarmul marii, localitatea Agigea este cunoscuta tuturor romanilor in primul rand pentru fostul Sanatoriu TBC Osteoarticular "Dr. Vasile Climescu", actualul Spital de Ftiziologie. Odata cu darea in folosinta a Canalului Dunare - Marea Neagra si cu dezvoltarea spre sud a Portului Constanta, importanta comunei a crescut, pentru cei care au venit aici sa munceasca construindu-se locuinte de serviciu. La fel s-a intamplat si pentru cei peste 100 de muncitori ai fostei Societati de Constructii Hidrotehnice, carora li s-au construit, la inceputul anilor `80, la cateva sute de metri de malul marii, trei blocuri de garsoniere. Aflat in mijlocul pustietatii, la o distanta apreciabila de centrul localitatii, cartierul format din blocurile C1, C2 si C3 constituie un loc aparte unde visul integrarii euro-atlantice paleste in fata problemelor cu care se confrunta cei care au ales sa traiasca aici, unde apele Dunarii se unesc cu cele ale marii. Imediat dupa Revolutie, SCH a vandut locuintele catre chiriasi, lasandu-i pe acestia sa se descurce singuri cu administrarea lor. In blocurile C1 si C2 locuiesc in garsoniere de 24 m2 in jur de 120 de familii, majoritatea avand cate 2, 3 copii. Aproape trei sferturi dintre cei care stau aici nu au unde sa se duca in alta parte, alegand sa traiasca in acest loc deoarece locuintele se vand la un pret cu mult mai scazut decat cele din oras. Garsonierele costa in jur de 30 de milioane lei fiecare, dar necesita imbunatatiri substantiale pentru a avea cat de cat un grad de confort. O locuinta "la cheie" ajunge sa se vanda chiar si cu peste 55 de milioane lei. Blocul C3 este dezafectat, el nemaifiind locuit de prin 1996, isi aminteste Vasile Andries, presedintele Asociatiei de proprietari nr. 1, bloc C2. Imobilul se afla in proprietatea armatei, el urmand a fi cumparat de Primaria Agigea si dat Agentiei Nationale a Locuintelor pentru reconditionare si redare in folosinta. "Vecinii" blocurilor sunt o cantina si o spalatorie, dezafectate si ele, alaturi de cateva magazine mixte si de cateva baruri (frecventate mai mult de cei care lucreaza in port), a caror muzica data mult prea tare in miez de noapte, la sfarsit de saptamana, ii deranjeaza pe cei care vor sa se odihneasca. Sesizarile facute la Oficiul pentru Protectia Consumatorilor nu au dus la nici un rezultat, in seara controlului efectuat de inspectorii acestuia - ce coincidenta! - muzica fiind ascultata in soapta.

Apele din. groapa

Chiar daca aproape 50% dintre cei care locuiesc la "C-uri" sunt someri, ei reusesc cu chiu-cu vai sa-si achite facturile la electricitate si apa. Nici nu ar fi greu de facut asta, deoarece apa rece curge doar doua ore pe zi (una dimineata si una seara), iar cea calda cei mici nici nu stiu ca ar exista posibilitatea sa curga de la robinetul chiuvetei din bucatarie. De aceea, majoritatea oamenilor si-au montat sobe cu lemne, din cauza gazelor de ardere a acestui combustibil, in aerul torid al verii sau in gerul aspru al iernii, blocurile semanand cu niste balauri uriasi cu zeci de guri. Incercand sa aplice principiul "Omul sfinteste locul", proprietarii blocului C2 au pus mana de la mana si au strans 70 de milioane pentru a schimba instalatia de apa menajera din cladire, lucrarile la acest proiect propriu fiind terminate cu putin timp in urma. Cum banii au fost putini, reconditionarea sistemului de canalizare a imobilului nu a fost efectuata, toata apa menajera adunandu-se, la suprafata, la numai 50 metri departare, intr-o groapa plina de gunoaie. Deseurile sunt ridicate de firma de salubrizare din Agigea o data la trei-patru saptamani, intre timp haite de caini comunitari rascolind resturile. O parte din aceste patrupede nevinovate sunt exilate aici chiar din oras, stapanii aducandu-i cu dorinta de a scapa de ei fara a-i omori. Mirosul pestilential care emana din apa menajera adunata in groapa nu-i inlatura pe caini si nici pe copiii care se joaca in spatele blocurilor. Vechea canalizare a cartierului, care deversa apa reziduala direct in mare, fara nici un fel de epurare, s-a surpat, ea nemaiputand fi folosita in conditii normale. Insa, toata apa adunata de la cele doua blocuri forteaza periodic drumul canalizarii, ajungand astfel in apele portului. Marinarii de pe navele acostate in zona danei 104 indura cu greu mirosurile care invaluie zona in acele momente. "Miroase ca la morga", ne spune un mecanic de pe o nava aflata in reparatii de cateva luni in acel loc, privind cu scarba la apele care pangaresc nestingherite valurile marii. Nu departe de adevaratul focar de poluare si infectie se afla statia de epurare a apei a Administratiei Porturilor Maritime Constanta, unde se aduna apa reziduala de la Spitalul de Ftiziologie si de la cladirile din Portul Constanta Sud-Agigea. Tot aici s-ar putea aduna si apa menajera provenita din cartierul cu numai doua blocuri, ori in mod direct, ori prin racordarea la teava de evacuare a apei a spitalului. Costurile unei asemenea operatiuni sunt insa foarte mari, primarul din Agigea, Ion Ionita, promitandu-le totusi oamenilor ca va vorbi cu directorul spitalului, dr. Gabriel Taran, si cu directorul RAJA pentru a gasi o solutie. Primarul comunei considera ca vina ajungerii intr-o asemenea situatie este exclusiv a oamenilor care nu s-au ocupat de intretinerea sistemului de tevi al canalizarii, intervenind fara a fi autorizati. Purtatorul de cuvant al RAJA, George Dogarescu, ne-a informat ca problema nu a fost adusa la cunostinta conducerii Regiei; asadar, nu se poate lua nici o masura deocamdata. Pana cand totusi se va gasi o solutie, mirosul cadaveric tortureaza atat locuitorii "C-urilor", cat si pe lucratorii din port. "Norocul" celor de aici este ca inspectorii de mediu ocolesc acest loc uitat de lume, altfel ei trebuind sa plateasca amenzi usturatoare pentru modul in care evacueaza apele uzate. Cu o aparenta din alta lume, cartierul uitat al Agigei isi deruleaza viata de zi cu zi pastrand legatura cu civilizatia prin intermediul celor cinci curse regulate din timpul saptamanii (in week-end numarul acestora se reduce la trei), copiii fiind dusi la scoala de un microbuz al primariei. Strajuiti de baruri si kilometri intregi de spatiu viran, printre caini si ape reziduale cu miros bolnav, oamenii de aici mai au inca puterea sa zambeasca, sa fie amabili si sa spere ca tot ceea ce le rezerva viitorul va fi ceva mai bun pentru ei.