Arca de la Vicina

Descoperire senzationala pe malul Dunarii, la cetatea Pacuiul lui Soare

O echipa de arheologi din Bucuresti a scos la lumina resturile bine conservate a unei corabii antice, aflate pe malul Dunarii, in zona cetatii Pacuiul lui Soare * Epava, a carei gasiri a fost avantajata de nivelul scazut al Dunarii, are o lungime de 12 metri * Unicitatea acestei descoperiri este data si de faptul ca nava este foarte bine conservata * Dupa toate indiciile, se pare ca este vorba despre un dromon bizantin * Tehnica de constructie a corabiei este deosebita, grinzile uriase de stejar fiind asamblate prin elemente de imbinare din lemn * Pericolul este ca epava risca sa fie, din nou, acoperita de ape * Deciziile care vizeaza salvarea sau recuperarea epavei intarzie sa apara * La Muzeul de Istorie Constanta nu exista nici un specialist in studiul navelor antice * In urma sesizarii noastre, directorul Muzeului de Marina Constanta a promis ca va intreprinde tot ce este posibil in vederea recuperarii epavei si transportarea ei in incinta muzeului

An de an, echipe de arheologi din toata tara isi petrec verile in Dobrogea, locul cu cel mai mare potential arheologic din tara. Salba de cetati si vechi castre romane sau grecesti ce inconjoara Dobrogea, pornind din sudul Marii Negre, spre nordul Dobrogei, si intregul mal al Dunarii de la nord la sud, demonstreaza faptul ca acest teritoriu musteste de istorie. Sapaturile arheologice efectuate, in ultimul timp, in cetatea bizantina situata pe ostrovul Pacuiul lui Soare, perimetru aflat in zona de sud vest a Dobrogei, intre comuna Ostrov si localitatea Dervent, au condus la observatia ca asezarea cu caracter civil dateaza din anul 971 d.H. si a dainuit pana la sfarsitul secolului al XI, cand fost intrerupta timp de un veac si jumatate. Zilele trecute, echipa de arheologi bucuresteni ai Institutului de Arheologie Vasile Parvan, condusa de Oana Damian, a facut o descoperire senzationala. Cum apele fluviului Dunarea au un nivel foarte scazut, de-a lungul zidurilor de imprejmuire ale cetatii, ziduri scufundate in apa, au fost gasite ingropate in piatra si mal mai multe barne de lemn, aliniate in mod specific. Demarand imediat sapaturile, arheologii au scos la lumina, cu uimire, dupa cateva zile de excavatii, ca se afla in fata unor resturi de lemn care faceau parte din scheletul unei ambarcatiuni antice. Excavatiile au fost ingreunate si de faptul ca solul in care este ingropata epava este format din bolovani de calcar, mal si nisip, aluviuni aduse si depuse de apele Dunarii de-a lungul timpului. Dupa ce au fost sapati aproximativ 40-50 de centimetri in solul dur, au fost scoase la lumina zilei, mai multe elemente de lemn, grinzi longitudinale si transversale, toate asezate intr-o pozitie care, observata de un ochi experimentat, este asociata cu reteaua de coaste, curenti si alte elemente ce intra in compunerea unui corp de ambarcatiune.

La prima vedere se pare ca este vorba despre un dromon bizantin

Toate elementele de lemn sunt de mari dimensiuni, cu diametre cuprinse in 20 si 40 de centimetri, grinzile longitudinale avand lungimi de pana la 12 metri, ceea ce demonstreaza faptul ca ar putea fi vorba de o corabie mare. Cel mai interesant aspect este sistemul de prindere si imbinare al tuturor acestor elemente de lemn. Grinzile uriase de stejar sunt prevazute cu orificii patrate in care inca se afla cepurile de lemn folosite la imbinari. Acest mod de imbinare era uzitat la constructia navelor antice genoveze si bizantine, fiind o imbinare rezistenta si, in acelasi timp, elastica, permitand corpului navei sa se muleze pe val. Astfel de model de imbinare este cunoscut ca era folosit de vikingi la constructia temutelor Dracare, imbinarea cu cepuri folosindu-se la montarea filelor de bordaj. Arheologul Oana Damian ne-a spus ca poate fi vorba de o epava bizantina, mai ales ca cetatea-port a apartinut initial bizantinilor, fiind un important nod comercial, care lega rutele celebrului Drum al Matasii, si cel al Chihlimbarului. In urma documentarilor noastre, am aflat ca bizantinii aveau un anumit tip de corabie de mari dimensiuni, construita solid din lemn de stejar denumita Dromon. Conform mai multor indicii istorice, se pare ca aici ar fi localizata, de fapt, legendara cetate Vicina, cetate care ar fi fost distrusa de catre trupele lui Ali-Pasa in anul 1388. Unul din adeptul acestei teorii este istoricul si arheologul Petre Diaconu. Mai multe nu am putut afla de la Oana Damian, deoarece specializarea ei nu avea nici o legatura cu navele sau arheologia sub-acvatica.Pana una alta, problema cea mai stringenta este ce se va intampla in continuare cu resturile epavei descoperite.

Epava este in mare pericol

Cu toate ca timpul trece, iar mentinerea lemnului intr-o stare satisfacatoare de catre arheologi se face prin umezire permanenta cu apa dulce, solutia conservarii sau recuperarii integrale a epavei este o decizie greu de luat, mai ales ca nimeni din Romania nu are experienta in ceea ce inseamna salvare sau recuperare de obiecte submerse. Cum apele Dunarii se anunta ca vor creste din nou, sansele recuperarii epavei sunt mici, daca nu se intreprinde ceva. Despre conservarea "in situ" este o alta problema, si aici fiind necesare cheltuieli destul de mari. Cercetarea subacvatica a epavei este aproape imposibila, deoarece atunci cand apele Dunarii cresc, in zona se formeaza curentii foarte puternici si periculosi chiar si pentru scafandri grei. S-a mai pus problema izolarii locului cu plansee etanse, putandu-se continua lucrarile chiar daca Dunarea va creste. In schimb, aceasta metoda este foarte costisitoare si bani nu prea sunt in fondurile arheologilor. Solutia la indemana ar fi urgentarea sapaturilor si scoaterea intregii structuri de lemn, dar acest lucru este posibil doar pentru portiunea structurii care se afla acum la suprafata. Arheologii spun ca o buna parte a posibilei nave, cum ar fi de exemplu chila si celalalt bord, se afla mult sub nivelul actual al apei, iar operatiunea se complica. Cert este ca, deocamdata, arheologia romaneasca nu s-a mai intalnit cu astfel de situatii unice, fapt care denota un anumit dezinteres fata de acest aspect al sapaturilor subacvatice.

Calugarii stiu multe

Staretul Manastirii Dervent, parintele Andrei, cel care ne-a insotit pe insula cetatii, ne-a spus ca in anii `70, celebrul arheolog submarin si oceanograf Jack Yves Cousteau, a cerut aprobare statului roman pentru a intreprinde scufundari in zona cetatii respective, dar a fost refuzat. Francezul a banuit, probabil, ca, in acele locuri, se afla scufundate dovezi istorice importante. Acelasi parinte ne-a condus printre ruinele cetatii si ne-a spus parerea sa personala despre descoperirea facuta. Acesta nu scoate din discutie ipoteza descoperirii unei nave, dar aratandu-ne baza temeliilor cetatii, ne-a dat de inteles ca structura descoperita ar putea fi si un sistem de protectie al zidurilor cetatii. Singurul indiciu care demonteaza, insa, ipoteza preotului este sistemul de imbinare al grinzilor. Incercand sa aflam mai multe date legate de istoricul descoperirilor de epave, mai ales al tehnicilor de constructie am incercat, initial, sa scoatem cate ceva de la directorul Muzeului de Istorie Constanta, Gheorghe Papuc.

In Romania nu exista specialisti in arheologie subacvatica

Directorul muzeului ne-a spus de la bun inceput ca la Constanta nu exista nici un specialist in arheologie submarina si ca nici nu poate face nimic in acest sens. Vizavi de problema epavei descoperite la Pacuiul lui Soare sau Vicina, acesta ne-a spus ca fara bani nu se poate face nimic. De vina ar fi Ministerul Culturii si al Cultelor care a aprobat un buget de austeritate pentru institutia muzeistica constanteana de numai 12 miliarde de lei pe an fata de un necesar de 25 de miliarde. Deci, din partea Muzeului de Istorie Constanta, nimeni nu se poate astepta la nici un ajutor. De bani se plang si cei de la Bucuresti, Oana Damian spunandu-ne, in mod repetat, ca salvarea epavei nu poate fi facuta decat printr-o decizie politica. Singurii, insa, care s-au aratat interesati de acest aspect au fost cei de la Muzeul Marinei Romane. Directorul acestei institutii, locotenent-comandorul Marian Mosneagu, a aflat cu surprindere de la noi de descoperirea facuta de arheologi. Acesta ne-a spus ca se va deplasa, zilele acestea, la locul descoperirii, avand ca unic scop salvarea epavei, dezgroparea ei si aducerea spre conservare si expunere la Muzeul de Marina Constanta. In ultimii ani, Muzeul de Marina Constanta, s-a implicat in cateva operatiuni de salvare a anumitor artefacte submarine gasite de scafandrii profesionisti, care efectueaza scufundari in diferite zone ale litoralului Marii Negre. Mosneagu ne-a spus ca are in plan punerea la punct a unei celule de arheologie subacvatica, in colaborare cu scafandrii profesionisti a anumitor societati de profil.