Arta suferintei

O adolescenta bolnava de SIDA si-a regasit refugiul in pictura

La numai 16 ani, un copil suferind de o boala incurabila se intretine vanzand picturi in ulei * Din cauza unei injectii administrate cu o seringa nesterilizata fata a contactat cea mai grava boala din cele existente * Copila este semianalfabeta, dar cele numai cinci clase primare pe care le-a facut i-au fost indeajuns pentru a razbate greutatilor vietii * Din cauza bolii de care sufera, Mihaela a fost obligata sa renunte la scoala * Din lipsa de materiale, uneori picturile in ulei le face pe panza de doc obtinuta din pantaloni vechi de blugi * Singura ei dorinta este sa se vindece de boala de care sufera * Biserica este unicul ei refugiu, unicul loc unde se simte in siguranta si protejata

Despre nenumaratele cazuri de copii infectati cu virusul letal HIV au curs si vor curge inca mult timp de acum incolo valuri de cerneala. Exista insa, in multitudinea acestor cazuri, si exemple de copii care, impacati cu aceasta crunta soarta, au demonstrat ca pot sa-si aline durerea gasindu-si refugiul de multe ori in arta. Un exemplu edificator vizavi de cele afirmate mai sus este cazul Mihaelei Branza, in varsta de 16 ani, care in urma cu opt ani a aflat ca este seropozitiva. Totul a pornit de la o simpla gripa. Copila locuia impreuna cu parintii ei in comuna Cotu Vaii, cand, in iarna anului 1995, la varsta de opt ani, a contractat o gripa. Boala agravandu-se, a fost necesar un tratament injectabil recomandat de medicii Spitalului din Mangalia. Injectiile i-au fost administrate de o sora medicala din cadrul spitalului respectiv, care, dupa cate se pare, nu a crezut de cuviinta sa mai sterilizeze acele de seringa. Este demn de mentionat faptul ca, la acea vreme, personalul sanitar din Mangalia inca folosea vechile truse de seringi de sticla cu luer si ace cu corp metalic, care necesitau de fiecare data sa fie sterilizate inainte de folosinta. Cazul Mihaelei Branza se pare ca a fost tratat cu superficialitate de asistentele care i-au administrat injectia, deoarece atunci, ca de altfel si acum, medicii se uita intai la om si apoi aplica tratamentul, asta daca vor. Cum parintii Mihaelei nu sunt oameni instariti, asistenta care s-a ocupat de tratamentul copilei nu a mai catadicsit sa mai sterilizeze acele de seringa, administrandu-i fetitei un Polidin cu acelasi ac cu care nu cu putin timp in urma fusese injectat un navigator strain adus la urgenta la spital. Acest gest a condamnat pe viata copila. Acul nesterilizat avea sa-i strecoare in organismul fetitei cel mai de temut virus existent pe planeta, virusul HIV. Vestea infestarii au aflat-o parintii copilei dupa mai bine de doi ani de la infestare, cu ocazia unor analize pe care fetita le-a facut inainte de a fi dusa la scoala. Rezultatul seropozitiv a cazut ca un trasnet pe parintii copilei. Imediat, Mihaela a fost luata in evidenta celor infectati cu virusul HIV, interzicandu-i-se accesul in comunitatile de copii, deoarece ar fi fost in pericol sa contacteze vreo boala tipic copilariei, boala din cauza careia ar putea sa moara deoarece organismul ei nu mai poate produce anticorpii necesari autoapararii. Pe de alta parte, ea ar fi putut infecta accidental prin joaca copiii cu care ar fi intrat in contact. Cu alte cuvinte, fetita a fost, incetul cu incetul, izolata de cei de seama ei.

Sub tusa singuratatii

La varsta de 8 ani, Mihaela Branza a inceput sa picteze. Din nefericire, la cei 16 ani pe care ii are acum, nu a facut decat cinci clase primare. Stie sa scrie si sa citeasca, iar pentru ea asta este de ajuns. Noua ei ocupatie i-a creat o noua imagine despre lume si despre tot ce o inconjoara. O mare atractie a simtit-o fata de Biserica si de ucenicii acesteia. Izolarea fata de lume a trimis-o, asa dupa cum chiar ea ne-a spus, in preajma icoanelor din bisericile din Mangalia. "Imi place sa merg la biserica, acolo este unicul loc unde ma simt bine si unde ma pot simti sanatoasa". Acesta este unul din motivele pentru care, in general, copila prefera sa picteze icoane si flori. Din toata saracia familiei in care traieste, ea mai avand inca doi frati, unul de 18 ani si celalalt de 13 ani, parintii ei fac sacrificii enorme ca sa-i poata cumpara cateva tuburi de culoare sau pensule. "Am parinti buni, daca erau lasi ma alungau", a spus cu mandrie fetita. Tatal ei este taietor de lemne undeva, pe langa Negru Voda, iar mama este casnica. De la primaria localitatii parintii ei primesc un milion de lei lunar sub forma de ajutor de boala pentru copila. Nici unul din fratii acesteia nu s-a dus la scoala, deoarece parintii nu au posibilitati materiale sa-i intretina. Mihaela prefera sa picteze in ulei, deoarece, spune ea, pictura in ulei rezista in timp. Ca suport de panza foloseste deseori bucati de doc taiate din propriii pantaloni de blugi, pe care ii mai primeste de la ajutoare, sau chiar fete de perna sau cearsafuri care nu mai sunt folosite de ai ei. Singura a invatat sa-si trateze panzele cu clei de oase si toate cele. Picturile le valorifica asa cum poate, prin restaurante sau carciumile din Constanta, iar cu bruma de bani obtinuta isi cumpara vopsele si pensule. Ar vrea sa fie ajutata de oricine ar putea cu vopsele si pensule, altceva nu doreste.

Suflet pereche

Cu toate ca boala ei a facut ca toata lumea sa o ocoleasca, copiii sa o batjocoreasca si prietenii din copilarie sa o evite, Mihaela si-a gasit, spune ea, un prieten. Acesta se numeste Iulian si locuieste in Bucuresti. S-au cunoscut in urma cu patru luni, cand Mihaela a fost in vizita la bunicii ei care locuiesc undeva, intr-un cartier marginas al Bucurestilor. Iulian este de aceeasi varsta cu ea. Acesta stie de boala Mihaelei, dar nu s-a aratat refractar fata de acest lucru, din contra, el era obisnuit cu asa ceva deoarece in scara de bloc unde locuieste mai exista inca trei copii afectati de aceeasi boala. Cand nu sunt impreuna, cei doi tin legatura prin telefon. Despre prietenul ei si despre multe altele Mihaela ne-a vorbit in treacat, deoarece ea se concentra mai mult la "marfa" care ne-o pusese in fata, incercand sa ne explice fiecare pictura in parte. Din vorba in vorba, ne-a mai spus ca tratamentul medicamentos pe care-l urmeaza a inceput sa dea roade, fiindca ultimele analize facute au aratat o ameliorare a stadiului bolii de care sufera. Aceasta ameliorare fata a pus-o pe seama faptului ca rugaciunile ei spuse in biserica au ajutat-o. Inainte de despartire, Mihaela ne-a spus, ca si cum noi am putea sa influentam cumva soarta, ca tot ce-si doreste cel mai mult este sa se insanatoseasca.