Artist in uitare

Virgil Vulpe a avut curajul sa interpreteze in mod personal statuia cocosului galic din Cimitirul Central

Constanteanul Virgil Vulpe, uitat acum de toata lumea, este autorul statuii cocosului galic din Cimitirul Central * Dupa 1989, statuia originala a fost furata de pe soclul sau * Vulpe, pe atunci angajatul unei unitati militare, a fost cel care a facut modelul si a participat la turnarea statuii * Elementul de inedit al lucrarii consta in faptul ca artistul a orientat capul cocosului spre inainte, si nu spre inima, asa cum era originalul francez, incercand sa dea ceva din specificul romanesc * Acum, Vulpe e uitat de toata lumea si traieste intr-o lume a lui; deseneaza, sculpteaza, scrie poezii * Chiar daca nu are o formatie artistica deosebita, fiind mai curand un autodidact, Vulpe considera ca arta e o forma de rezistenta impotriva neajunsurilor vietii cotidiene

Nu a urmat scoli inalte, are insa in sange nevoia chinuitoare de a crea. Virgil Vulpe are cum 54 de ani si se defineste "un artist complet": cioplitor in lemn, modelor in metal, poet, pictor. In lipsa unei formatii de specialitate - a fost autodidact -, dar si tinand cont de specificul creatiilor sale, probabil ca nu ne-am insela daca l-am numi artist popular. Pe Vulpe l-am cunoscut intr-un birt de cartier. Ne-a atras atentia, caci era cel mai zgomotos client: recita poezii, folosea tot soiul de expresii in franceza si italiana. Dincolo de usorul teribilism, am intuit insa ca avem de-a face cu un om cultivat si sensibil. "Vulpasin", asa cum ii place sa se autointituleze, ne-a istorisit toata viata sa si am aflat ca el este autorul statuii cocosului galic din Cimitirul Central. El a avut curajul sa reinterpreteze cunoscutul simbol francez. "Din patriotism, i-am facut capul orientat spre inainte, si nu spre inima, asa cum era initial", spune, mandru, Vulpe.

Cocosul romanesc

Vulpe locuieste cu familia sa intr-un imobil nationalizat. Ca orice artist, el are lumea sa. Chiar daca lipsurile tranzitiei prelungite pe care o traversam l-au afectat, el nu s-a lasat invins. Crede cu tarie ca arta e o forma de rezistenta. Virgil Vulpe si-a inceput meseria la CFR, in comuna Mihai Viteazu si apoi la Tulcea. In 1978 a ajuns la Navodari, la Uzina de reparatii utilaje agricole, unde s-a specializat in meseria de turnator-modelor in metale feroase si neferoase. Dupa 1989 s-a mutat la unitatea militara de marina 02049, unde a realizat statuia mausoleului din Cimitirul Central. "Am inceput sa ma joc cu lemnul inca de mic. Unchiul meu care era tamplar m-a invatat. Prinsese meserie de la Cernauti", povesteste Vulpe despre inceputurile sale. Au urmat alte lucrari. In lemn, os, piatra, gips. In holul locuintei sale troneaza pe un postament replica in marime naturala a cocosului galic, statuia realizata de el, din Cimitirul Central. Replica a facut-o ulterior, din gips, asezat pe un schelet metalic. Oportunitatea aceasta a aparut dupa 1990, cand statuia cocosului galic asezata deasupra Mausoleului francez din Cimitirul Central a disparut. Vulpe, angajat al UM 02049, a fost pus sa realizeze o alta in loc. El a facut intai modelul pentru turnare, din lemn, si a participat si la turnarea piesei. Statuia cantareste aproximativ 160 de kilograme si este facuta dintr-un aliaj. Atunci i-a venit ideea modificarii conceptiei originale. "M-am gandit ca noua statuie sa urmeze specificul romanesc. De aceea i-am facut capul drept, si nu orientat spre inima, asa cum este simbolul francez. Ulterior, am urmarit un reportaj despre aceasta lucrare pe un post de televiziune francez, unde reporterii comentau acest fapt si se intrebau cine e autorul". O alta lucrare a lui Vulpe este modelul stemei tarii, asezata in fata unei unitati militare din Constanta. Un amanunt picant e ca el si-a pus semnatura pe stema, fapt ce i-a intrigat pe cei de la Monetaria Nationala. Dupa ce a plecat de la unitatea militara, Vulpe s-a retras in lumea lui. Deseneaza, sculpteaza si scrie poezii. Sursele sale de inspiratie sunt mai ales natura si sentimentele umane. Lui Vulpe ii place sa adune diferite obiecte expresive din natura, carora sa le dea forma artistica. Dupa care le daruieste apropiatilor. "Obisnuiesc sa merg pe strada si sa studiez realitatea. Chipuri, gesturi, ticuri, proportii". Vulpe e putin trist ca lumea l-a uitat, dar nu face un capat de tara din asta. El considera ca arta transgreseaza maruntele probleme cotidiene si e o forma de rezistenta.