Au recunoscut degeaba, clemenţa e ratată Judecată cu ghinion pentru Şlepac şi Grigoraş

În contextul în care zeci de indivizi judecaţi pentru diferite infracţiuni au recurs în ultima lună tot mai des la recunoaşterea faptei pentru a beneficia de reducerea pedepsei, în condiţiile noii Legi 202/2010 privind Mica reformă a justiţiei, nu acelaşi lucru îl pot face deja celebrii Valentin Şlepac şi Adrian Grigoraş, recunoscuţi prin propria voinţă asasini la comandă. Autorii crimelor în serie care au îngrozit România la momentul la care au ieşit la iveală, au recunoscut degeaba crimele comise, spun ei, la comanda „regizorului morţii", Sergiu Bahaian.

Dacă procesul celor doi ar fi început după promulgarea legii cu pricina şi, mai ales, dacă circumstanţele ar fi fost altele, iar faptele pentru care sunt judecaţi nu ar fi fost pedepsite cu detenţia pe viaţă, atunci, graţie atitudinii deosebit de sincere şi a cooperării cu procurorii de care cei doi au dat dovadă pe parcursul anchetei, aceştia ar fi putut beneficia de legea care prevede micşorarea pedepsei în cazul recunoaşterii vinei. Din păcate pentru cei doi, crimele săvârşite de aceştia, pe care de altfel le-au recunoscut cu nonşalanţă, au stabilit o încadrare juridică a faptei care nu permite aplicarea legii privind „judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei". În plus, faptele au ieşit la iveală înainte de intrarea în vigoare a legii cu pricina, iar procesul a început înainte de promulgarea acesteia. În aceste condiţii, Şlepac şi Grigoraş recunosc degeaba comiterea faptelor, atitudinea lor sinceră putând să le fie prea puţin de vreun folos pe parcursul desfăşurării procesului penal sau la momentul pronunţării sentinţei de către instanţă. Legea 202/2010 privind Mica reformă a justiţiei a scurtat considerabil procesele penale, acuzaţii putând beneficia în virtutea noii reglementări legislative de o aşa-numită „judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei". La Tribunalul Constanţa, zeci de persoane au fost de acord să recunoască faptele imputate de procurori întocmai cum au fost reţinute în rechizitoriu împotriva lor, numai pentru a putea beneficia de reducerea cu o treime a pedepsei. Nu acelaşi lucru se poate întâmpla însă şi în procesul temuţilor asasini Valentin Şlepac şi Adrian Grigoraş.

Ce spune legea

Deşi aceştia şi-au recunoscut de la bun început vina şi crimele comise, spun ei, la comanda „regizorului morţii" Sergiu Bahaian, ei nu vor putea beneficia de noile prevederi legislative, dat fiind că acestea nu se aplică infracţiunilor pentru care sunt judecaţi cei doi, dar şi pentru că au intrat în vigoare abia după ce a început procesul împotriva lor. Concret, articolul 320¹ din Codul de procedură penală prevede faptul că „până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală". Foarte important, la acelaşi articol este prevăzut faptul că „instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii". Totuşi, din nefericire pentru Şlepac şi Grigoraş, dispoziţiile art. 320¹ nu se aplică în cazul suspecţilor pasibili de detenţie pe viaţă, iar numărul crimelor comise de aceştia îi încadrează în această categorie. În aceste condiţii, procesul celor doi continuă la Tribunalul Constanţa, următoarea înfăţişare fiind fixată pentru data de 15 februarie.