Bijuterii confiscate de comunisti, tinute la blat de instante

Păgubitul a deschis mai multe acţiuni pentru recuperarea bunurilor, dar toate au fost respinse de judecători

Un constănţean s-a judecat cu statul român de patru ori până în prezent, pentru recuperarea unui lănţişor din aur confiscat de regimul comunist. Din nefericire, instanţele constănţene refuză să-i dea dreptate. În luna aprilie, va debuta cel de-al cincilea proces care priveşte această cauză.

Povestea lui Dumitru Ciopală a început pe 4 mai 1971, când, potrivit cererii de chemare în judecată, „organele de represiune comuniste au forţat intrarea în locuinţă" şi, sub pretextul că soţiei sale, Maria Ciopală, îi era interzis de lege să cumpere un lănţişor de aur, au confiscat bijuteria, „fiind eliberată o dovadă în acest sens". După căderea regimului comunist, pentru Dumitru Ciopală a început lupta cu statul român pentru recuperarea bunurilor confiscate în baza unui decret declarat, ulterior, ilegal şi abuziv. După ce i-a murit soţia, bărbatul solicită restituirea uneia dintre bijuteriile care îi aminteau de aceasta. Conform reclamantului, lănţişorul în discuţie era de aur de 18 karate, cântărea 27,30 de grame, avea o cruciuliţă de 12,65 de grame şi avea montate zece pietricele bleu, iar în mijloc o piatră roşie. Totodată, în cazul în care lănţişorul nu putea fi recuperat, omul a cerut ca, măcar, să-i fie restituită contravaloarea acestuia, la preţurile practicate de Banca Naţională a României la data pronunţării hotărârii, şi să-i fie achitate cheltuielile de judecată.

Lănţişorul blestemat

Lănţişorul, însă, pare a aduce numai ghinioane proprietarilor săi, sau, cel puţin, probleme cu statul, fie el comunist sau capitalist, din moment ce vânzătorul său a fost condamnat de autorităţile comuniste la închisoare, iar cumpărătorul nu reuşeşte nici până astăzi să-şi recupereze investiţia, în lupta cu statul român capitalist. Chemal Amet, omul care l-a vândut, a fost primul care a simţit pe propria piele ghinionul pe care i l-a purtat bijuteria. Pe 7 decembrie 1973, prin sentinţa penală nr. 3986 pronunţată de completul prezidat de Gheorghe Chilea, Republica Socialistă România l-a osândit la trei ani de închisoare pentru faptele care i se imputau. Concret, procurorii l-au acuzat pe Chemal Amet că, în perioada 1971 - 1973, s-ar fi ocupat cu „procurarea de bijuterii şi ceasuri pe care apoi le-a vândut către diverse persoane". Mai mult, instanţa a reţinut că, în intervalul amintit, omul era pensionat medical, fiind pensionat şi în momentul în care s-a judecat procesul, iar diagnosticul era de invaliditate gradul II, constând în cardiopatie şi spondiloză lombară. Astfel, „avea posibilitatea să se deplaseze în diferite localuri frecventate de navigatorii străini, de unde cumpăra obiecte de provenienţă străină şi bijuterii din aur, pe care apoi le revindea".

Condamnat pentru speculă

Bunurile pe care Amet Chemal a fost acuzat că le-a vândut sunt, potrivit listei de la dosarul cauzei, „două inele de aur lui Petre Drăgan, unul lui Ion Grofu, unul Ioanei Dăineanu, unul lui Mircea Tomescu, unul Margaretei Frăţiloiu, o brăţară de aur Ştefanei Grigorenco, un inel de aur lui Gheorghe Arian, unul lui Raup Eserghep, unul lui Ion Funagere, o cruciuliţă cu lănţişor Mariei Ciopală, o brăţară şi un inel de aur lui Dumitru Muşa, două lănţişoare Mariei Târziu". Totodată, Amet Chemal a fost judecat şi pentru că i-a vândut un ceas de mână marca Seico lui Dumitru Muşu, un ceas marca Sikura lui Gheorghe Mardiros, unul marca Tellus Ilenei Amis şi un ceas Sikura unei persoane neidentificate. Acuzatul şi-a recunoscut fapta şi a fost osândit la trei ani de închisoare şi la plata sumei de 1.030 de lei, reprezentând valoarea obiectelor, cu titlul de despăgubiri către stat, prin Banca Română de Comerţ Exterior. De altfel, omul fusese condamnat anterior de două ori, pentru speculă, pedepsele primite fiind de trei ani şi, respectiv, un an. În 1965, Amet Chemal a fost eliberat din penitenciar, numai pentru a se reîntoarce acolo, opt ani mai târziu. Bijuteriile au fost confiscate de organele de miliţie, pe motiv că vânzarea şi achiziţionarea lor ar fi încălcat decretul nr. 210 din 14 iunie 1960, privind regimul mijloacelor de plată străine, al metalelor preţioase şi pietrelor preţioase.

Instanţa aruncă pisica

Revenind la lănţişorul cumpărat de familia Ciopală, acesta a fost confiscat, alături de celelalte bunuri vândute de Chemal. Ulterior, bijuteriile au fost depuse şi integrate tezaurului BNR. Ghinionul lănţişorului, însă, se pare că l-a urmat pe cumpărătorul său. După căderea regimului comunist, Dumitru Ciopală a dat în judecată statul român, pentru a-şi recupera bunul sau contravaloarea acestuia. Totuşi, prin sentinţa civilă nr. 5317/2004 a Judecătoriei Constanţa, instanţa a respins ca nefondată cererea lui Dumitru Ciopală, pentru că, în adresa BNR, se arată că nu există în evidenţe bunuri cu titlu de confiscare, în 1971, pe numele Maria Ciopală. Într-adevăr, bunurile vândute de Amet Chemal există, iar printre acestea, se află şi lănţişorul cu pricina, însă ele au fost depuse la BNR pe numele vânzătorului. „Împotriva lui Amet Chemal", spune instanţa, „soţia reclamantului se putea constitui parte civilă în procesul penal din  1973, sau putea formula acţiune civilă separată, în termenul de prescripţie de trei ani, pentru a solicita contravaloarea obiectului din aur de la Amet Chemal". Cu alte cuvinte, s-ar părea că instanţa a fugit de orice responsabilitate şi a aruncat pisica în ograda altcuiva. Soluţia primei instanţe a devenit irevocabilă, prin respingerea recursului. Ulterior, Dumitru Ciopală a mai deschis acţiuni în instanţă cu privire la lănţişorul de aur, însă tot fără succes. Cea mai recentă dintre ele a fost respinsă  pe 26 septembrie 2008, când Judecătoria Constanţa a invocat din oficiu şi a admis excepţia autorităţii de lucru judecat. „O cerere nu poate fi judecată în mod diferit decât o singură dată, iar soluţia exprimată în hotărâre este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre", au spus magistraţii. Lui Dumitru Ciopală nu i-a rămas decât să atace în recurs această hotărâre, iar procesul se va relua pe 14 aprilie, la Tribunalul Constanţa. Totuşi, dat fiind destinul de până acum al proceselor deschise pentru recuperarea lănţişorului, rămâne de văzut dacă pe 14 aprilie, instanţa va decide, pentru prima dată, în favoarea fostului proprietar.