Biserica profanata

Lacasul de cult al rusilor lipoveni din Navodari a fost spurcat de doi tineri care s-au iubit intre ziduri

Cartierul de nord-est al Navodarilor e locuit mai ales de rusi lipoveni * Ei au venit aici odata cu exodul cazacilor, iar apoi s-au adaugat lipoveni din Slava Rusa, Slava Cercheza, Jurilovca sau Ghindaresti * Navodarenii spun ca, in urma cu multi ani, doi tineri s-au iubit intr-o noapte intre zidurile bisericii lipovenesti aflata in constructie * Astfel, ei au spurcat lacasul de cult si lucrarile s-au oprit * Cateva femei care stergeau de praf icoanele ne-au povestit ca biserica a inceput sa fie construita intre cele doua razboaie mondiale, iar lucrarile au fost abandonate din lipsa banilor, pana dupa 1989 * Ele au auzit de povestea profanarii, dar spun ca sunt numai zvonuri * Toti lipovenii cu care am stat de vorba s-au ferit sa abordeze subiectul si ne-au trimis la preotul Nichita * Cand a aflat, la telefon, despre ce e vorba, parintele ne-a mintit ca e plecat din Navodari

Casele colorate se scurg lin in urma masinii. Stradutele incrucisate ca un ghem ne poarta spre biserica, centrul comunitatii rusilor lipoveni din Navodari. Ei locuiesc raspanditi in tot orasul dar mai cu seama in cartierul cu case adunate in zona de nord-est, dincolo de calea ferata. Desi si-au cam uitat traditiile, recunoastem cu usurinta cativa batrani cu barbi albe, "de lipovean", femei cu baticuri colorate si fete blonde, rumene in obraji. Ne intereseaza biserica despre care am auzit ca ar fi blestemata. E o poveste care circula in tot Navodariul. Doi tineri s-ar fi iubit intr-o noapte intre ziduri, in perioada in care acestea abia se itisera deasupra pamantului. Isprava indragostitilor s-a aflat si biserica a fost socotita pangarita. De aceea, lucrarile s-au oprit si au fost reluate dupa cateva zeci de ani.Biserica e chiar langa calea ferata, langa doua cotete de porci injghebate pe marginea strazii. Curtea larga arata ca un santier. Caramizi, cherestea, nisip, ba chiar si o caroserie veche de BMW, "tolanita" chiar in fata lacasului de cult. Intram in biserica mica, o constructie modesta din caramida si lemn putred. Preotul Nichita lipseste. Trei femei robotesc de zor in bisericuta. Sterg praful de pe candelabre si de pe incantatoarele icoane rusesti. Sunt volubile, binevoitoare. Ne lamuresc repede ca micuta lor comunitate a formata din cazaci stabiliti in zona in perioada marelui exod si imbogatita ulterior cu lipoveni veniti din satele tulcene Jurilovca, Slava Rusa, Slava Cercheza, Ghindaresti. "Constructia bisericii a inceput intre razboaie(cele doua razboaie mondiale, n.r.). Atunci nu au mai fost bani si totul s-a oprit. Lucrarile au inceput din nou dupa 1989 si aproape e gata. Dar tot mai e nevoie de bani, ca sa faca finisajele", reusim sa intelegem de la una dintre gospodine, deslusind cu greu sensul cuvintelor in spatele accentului rusesc foarte puternic. Cand intrebam despre zvonurile in legatura cu profanarea bisericii, atitudinea lipovencelor se schimba total, nu mai vor sa stea de vorba. Nu e nimic adevarat, dar nu vor sa discute subiectul. Ba chiar ne invita politicos afara, spunandu-ne sa luam legatura cu preotul Nichita, care locuieste peste drum.O istorie complicataIstoria spune ca rusii lipoveni s-au desprins, in secolul XVII din Biserica Ortodoxa Rusa, dupa un scandal religios de proportii. In jurul anului 1665, Patriarhul Moscovei, Nikon, a intentionat sa reformeze Biserica. El a comandat unui calugar apropiat cateva traduceri din greaca ale unor carti de cult. Se pare ca varianta ruseasca a acestora a starnit o apriga controversa si chiar o revolta a unei grupari traditionaliste din Biserica, formata din episcopi, preoti si credinciosi. Tarul a reactionat dur si a trimis armata sa ii pedepseasca pe raskolnici(revoltati), asa cum au fost numiti contestatarii. Se vorbeste de un pogrom unde peste 20000 de raskolnici au fost arsi pe rug. Unii dintre ei au reusit sa scape si s-au refugiat in mai multe provincii ale Imperiului Otoman, fiind cunoscuti sub numele de cazaci. Cei mai multi dintre ei au ajuns in Dobrogea. Administratia otomana a profitat de aceasta situatie si i-a transformat pe cazaci intr-un fel de politie locala, scutindu-i de taxe si permitandu-le sa isi pastreze traditiile si cultul. Comunitatea rusilor lipoveni din Dobrogea a reusit astfel sa isi pastreze elementele definitorii, inclusiv cele privitoare la conceptiile religioase si la cult. Aici, in zona noastra, lipovenii au fost cel mai bine ocrotiti. Ceilalti imprastiati in restul lumii au fost ajunsi de mania Rusiei, fiind prigoniti aproape peste tot. Chiar si acum, in bisericile lipovenesti sunt folosite numai lumanari, lumina electrica fiind interzisa. E numai un exemplu al preocuparii rusilor lipoveni pentru formele traditionale ale cultului si, implicit, al refuzului modernitatii. Poate tocmai din acelasi motiv nu se poate vorbi de o adevarata teologie a rusilor lipoveni, in sens academic. Intr-un cuvant, cei mai multi dintre preotii acestor comunitati sunt alesi de catre comunitate, dintre tinerii cunoscatori de slavona, fara studii de specialitate. De aceea, majoritatea slujitorilor savarseste ritualul religios invatat mecanic, fara a intelege sensurile adanci ale actelor de cult. In 1848, in cele doua centre ale rusilor lipoveni, Slava Rusa si Slava Cercheza, a izbucnit un puternic conflict religios. Contextul istoric a facut ca in zona sa nu mai existe nici un episcop. De aceea, nici nu puteau fi hirotoniti preoti. S-a gasit solutia aducerii din Bosnia a unui episcop pe nume Ambrozie. Unii dintre rusii lipoveni din zona l-au contestat, pe motiv ca nu este botezat sau ca a fost cumparat cu bani. De aceea, contestatarii, numiti de catre restul "bezpopovti"(fara preoti), s-au izolat de restul comunitatii. Centrul mondial al cultului rusilor lipoveni este Manastirea Uspenia din Slava Rusa, iar liderul este Episcopul Flavian.Preotul Nichita a fugit de noiLanga bisericuta din Navodari se inalta catedrala profanata. O constructie impunatoare, cu doua turle. E terminata, dar mai e nevoie de finisaje in interior. Preotul nu e acasa, abia a plecat, ne raspunde un zidar care isi face de lucru prin curte, dupa ce ne chestioneaza. Ne da numarul de mobil si il sunam. Cand aude despre ce e vorba, parintele nu vrea sa discute: e plecat in Constanta, nu are timp, poate altadata. Fara acordul preotului, nimeni nu vrea sa ne lase in biserica. Tot ce ne ramane este sa ne zgaim pe geamurile pline de praf. Printre schele, se zareste si altarul in care, zice-se, s-a comis profanarea de care toti rusii lipoveni se feresc sa vorbeasca. Au auzit despre ea, dar pretind ca e un simplu zvon, pe care se feresc sa il comenteze. In timp ce ne lovim de aceeasi indaratnicie la vanzatoarea "buticului" de peste drum de biserica, femeia zareste masina preotului: "Uitati-l pe parintele, trece acum cu masina, vorbiti cu el". Iesim in graba din magazin, dar e prea tarziu, caci parintele Nichita trece in viteza prin fata bisericii, evitand o discutie despre un subiect delicat.