Camataria, intre Parlament si interpretarea judecatorilor

Pentru unii lege, pentru altii, nu

ZIUA de Constanta continua campania impotriva fenomenului camariei # Va prezentam alte cazuri in care clienti ai camatarilor auj ramas fara case si au si platit penalitati * Oamenii au ajuns la disperare pentru ca la ultimul termen de plata, camatarii s-au facut nevazuti, iar debitorii nu au mai putut achita ultima rata * Conform Legii 313, din anul 1879, penalitatile sunt considerate clause penale si sunt ilegale * Conform articolului 1066 din Codul civil, prin clauza penala, "o persoana, spre a da asigurare pentru executarea unei obligatii, se leaga a da un lucru in caz de neexecutare din parte-i" * Notarii sunt de acord cu aceste penalitati * Curtea Constitutionala, Curtea Suprema si Guvernul recunosc Legea din anii 1800 * Oamenii au ajuns sa creada ca doar o initiativa legislativa si o noua lege mai poate schimba situatia

Cotidianul nostru revine cu noi amanunte despre afacerile ilegale ale camatarilor si cu cateva exemple concrete, prin care se demonstreaza ca o lege din anul 1879, care este evitata de unii judecatori, este, de fapt, foarte clara. Intr-un numar anterior al cotidianului nostru, va prezentam cazurile unor familii care au ramas fara case si au platit si zeci de mii de dolari, dupa ce au fost trasi pe sfoara de anumiti camatari. Mai mult o parte dintre victimele camatarilor au ajuns in justitie unde unii magistrati au interpretat legea in defavoarea lor. Mai concret, intr-un contract de imprumut, pe langa o proprietate imobiliara pusa gaj, creditorul cere si penalitati de 1% din suma totala, in cazul in care suma datorata nu este achitata la timp. La ultimul termen de plata, insa, camatarul se face nevazut. Asa se ajunge la sechestru pe casa gajata si incep sa curga si penalitatile. Conform unei legii din 1879 aceste penalitati au caracterul unei clauze penale. Unii magistrati tin cont de aceasta lege, altii, nu, deoarece legea se pare ca este confundata cu un articol din Codul civil. Pana in prezent am depistat in aceasta situatie cel putin 16 familii din Mangalia si Constanta.Un alt caz este cel al familiei S. din Mangalia. Sub protectia anonimatului R. si M. S. Au acceptat sa-si spuna povestea. Ei au imprumutat, in anul 1999, suma de 2.625 de dolari. Restituirea imprumutului urma sa se faca in aceeasi moneda, in fata notarului public, dupa cum urmeaza: suma de 225 de dolari la data de 8 aprilie 1999, suma de 225 dolari la data de 8 mai 1999, suma de 225 dolari la data de 8 iunie, inca 225 dolari la data de 8 iulie si inca 1725 de dolari la data de 8 august. Pentru garantarea restituirii imprumutului, creditorul a solicitat inscrierea ipotecii conventionale de gradul I asupra apartamentului debitorilor, alcatuit din trei camere, cu o suprafata de 55,87 metri patrati. Familia S. A fost de acord cu gajul pe casa si a incheiat si un contract. In acest act se mai spune ca "noi, partile contractante convenim plata unor penalitati de intarziere de 1% pe zi din intreaga suma imprumutata. Familia S. a ramas fara casa, iar cei doi au si divortat intre timp. Procesul privind ilegalitatea penalitatii de 1% a fost castigat, la Curtea de Apel, de catre familia debitoare, dupa ce Judecatoria si Tribunalul nu ii daduse dreptate.

Curtea Suprema explica diferenta

De fapt, pentru unii magistrati aceste clauze penale din contractele de imprumut sunt legate de articolul 1066 din Codul civil. Aici exista doua posibilitati: ori se face o confuzie intre legea 313 din 1879 si articolul 1066 din codul civil ori magistratii nu-si dau seama de diferenta dintre acestea, atata timp cat unii considera clauza penala legala iar altii nu.Situatii similare exista si in alte judete. Iata ce spune Curtea Suprema de Justitie intr-un caz asemanator. Printr-un contract de imprumut, Emil R., din Suceava, a primit sub forma de imprumut suma de 11.000 de dolari SUA de la un camatar, pe care se obliga sa o restituie la 25 noiembrie 1996. In caz de intarziere, debitorul urma sa achite penalizari de 100 de dolari pentru fiecare zi de intarziere. Curtea Suprema a constatat ca Emil R. nu a restituit imprumutul la termenul prevazut in contract si, drept urmare, camatarul a formulat actiune in instanta. Curtea Suprema explica care este definitia articolului 1066 din codul Civil, insa, mai specifica inca un lucru: "Deci, in loc a lasa la aprecierea instantelor judecatoresti fixarea valorii daunelor interese, partile, in temeiul textului de lege citat, pot fixa dinainte, printr-o clauza conventionala, suma indemnizarii pe care debitorul o va datora creditorului drept daune interese, in caz de viitoare neexecutare sau executare tardiva. Desi sistemul de drept consacrat de articolul 1066 Cod Civil, defineste procedeul aratat mai sus drept <> ce provine ca o reminiscenta de la <> din dreptul roman, aceasta nu este altceva decat o fixare conventionala si prealabila a eventualelor daune interese, compensatorii sau moratorii. Exact acest procedeu juridic au folosit si partile in contractul ce face obiectul litigiului, astfel ca nu poate fi primit nici motivul de casare prevazut la articolul 304 punctul 8 Cod procedura civila, instanta de apel neinterpretand gresit natura clauzei privind penalitatile de intarziere ca fiind o clauza penala. In contractele de imprumut sau de prestari in natura este interzisa, insa, introducerea unei clauze penale. Potrivit articolului 1 din Legea 313, din 20 februarie 1879, in asemenea contracte, clauza penala este si va ramane anulata, iar articolul 2 al aceleasi legi da judecatorului dreptul de a anula chiar clauzele deghizate si tacite. Legea din 1879 a fost si este in vigoare, prin aceasta fiind modificate chiar dispozitii ale codului Civil - introducerea aliniatului 2 la articolul 1089 din Codul civil - text si astazi in vigoare si prin care se interzice stipularea de dobanda la dobanzile datorate. Texte de lege de o asemenea importanta nu pot fi considerate implicit abrogate, pe motiv de lipsa de modernitate, astfel cum sustine recurentul-reclamant".

Nici Curtea Constitutionala nu recunoaste clauza

Iata ce zice si decizia Curtii Constitutionale cu numarul 524 din 2 decembrie 1997, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii 313 din anul 1879, privind anularea clauzei penale din contracte si pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din codul civil. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 13 noiembrie 1997, in prezenta lui Constantin Chiriac, din Iasi, autor al acestei exceptii, in prezenta unui reprezentant al Ministerului Public. Curtea Constitutionala dezbate, de fapt, aceasta exceptie de neconstitutionalitate, ridicata de Constantin Chiriac, in dosarul numarul 3.351 din 1997 al Judecatoriei Iasi. Astfel, Ioan si Cecilia Muscalu au imprumutat 20 milioane de lei de la Constantin Chiriac, in baza contractului autentificat numarul 5.789 din 17 iulie 1996 la biroul notarului Stela Badarau, cu plata unei dobanzi lunare de 20% din suma imprumutata, suma pe care trebuiau sa o achite pana la 17 ianuarie 1997. Cei doi au garantat restituirea imprumutului cu apartamentul proprietate personala. Pe 23 ianuarie, creditorul a solicitat Judecatoriei executarea silita a obligatiei de restituirea imprumutului acordat familiei Muscalu, instituindu-se, de catre executorul judecatoresc, comandamentul 210 din 1997. Pe 20 februarie, familia Muscalu a introdus, la judecatorie, contestatia de executare, solicitand dispunerea anularii formelor de executare silita asupra apartamentului. Cei doi motiveaza ca dobanda lunara de 20% aplicata la suma imprumutata de 20 milioane de lei inseamna o dobanda anuala de 240%, ceea ce reprezinta, de fapt, o clauza penala deghizata, deoarece depaseste cu mult dobanda de refinantare bancara de 33% pe an. Curtea Constitutionala spune ca, conform articolului 1 din Legea 313 din anul 1879, clauza penala este nula daca se afla stipulata intr-un contract de imprumut "judecatorul avand posibilitatea de a o anula conform articolului 2 din aceeasi lege". In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile Legii 313 din 1879 sunt neconstitutionale si acestea au fost abrogate implicit, deoarece dispozitiile legale atacate contravin prevederilor articolului 41 din Constitutie, potrivit carora "proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege indiferent de titular". Articolul 1 din lege procedeaza la modificarea unei dispozitii din Codul Civil si la adaugarea unui alineat la articolul 1089 si la articolul 1588 din codul civil, texte care fac trimitere la contractele intre persoanele fizice si mai putin la relatiile comerciale".

Guvernul este si el de acord

Instanta de judecata in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a stabilit ca exceptia nu este deloc intemeiata pentru urmatoarele motive: in conformitate cu prevederile articolului 150 aliniatul 1 din Constitutie, legile anterioare acesteia raman in vigoare in masura in care nu contravin dispozitiilor sale. Cum legea 313 din 1879 este anterioara Constitutiei, nu se poate pune problema neconstitutionalitatii sale, ci doar daca este sau nu in vigoare ca urmare a adoptarii constitutiei, iar asupra acestui aspect competenta de a se pronunta apartine instantelor de judecata, cu prilejul solutionarii fondului. In scopul solutionarii cauzei, conform articolului 24, aliniatul 3 din Legea 47 din 1992, in forma sa initiala, s-au solicitat puncte de vedre celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului. In punctul lor de vedere, reprezentantii Guvernului arata ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata pentru urmatoarele motive: textele legii atacate ca neconsitutionala nu se refera la dobanzi ci la clauza penala "fiind adevarat ca articolul 2 se refera si la clauza penala deghizata sub forma de dobanzi"; dispozitiile Legii 313 din 1879 nu pot fi considerate abrogate implicit prin Constitutie, pentru ca, pe de o parte, "nu se poate pretinde egalitate de tratament intre raporturile civile ti cele comerciale sau bancare, fiecare dintre acestea avand o identitate proprie, iar pe de alta parte, invocarea unor articole din Constitutie nu este pertinenta; dispozitiile articolelor 1 si 2 nu pot fi considerate neconstitutionale, atata vreme cat prin acestea se realizeaza tocmai protectia cetatenilor care recurg la imprumuturi impotriva mitei si exploatarii situatiilor precare de catre alti cetateni; textele legale atacate ca fiind neconstitutionale pot fi considerate modificate prin efectul Decretului nr 311-1954, daca se stabileste ca, in virtutea articolului 2 din Legea 313/1879, este vorba de clauza penala deghizata, care infrange regulile din decretul amintit, incat trimiterile la articolele 1589 si 1084 din codul Civil nu ar mai putea fi considerate corespunzatoare. Curtea constitutionala nu a primit un raspuns si de la Camera Deputatilor si Senatului. Astfel, Curtea stabileste ca aceste penalitati, in acest caz fiind de 20% pe luna, din totalul sumei imprumutate sunt considerate ca fiind o clauza penala care este si va ramane anulata.

Notarii considera foarte legala clauza din contract

Facand un rezumat la tot ceea ce am prezentat acum cat si in alt numar al cotidianului nostru si tragand si niste concluzii, fara sa ne dam si cu parerea, insa, atata timp cat nu este nici normal, se poate spune ca, inca de la incheierea contractelor de acest gen apar tot felul de greseli intentionate sau nu. Astfel, desi Curtea constitutionala, Guvernul, Curtea Suprema si chiar unii judecatori ai instantelor din Constanta arata clar ca penalitatile din contractele de imprumut intre persoanele fizice sunt considerate clauze penale si sunt ilegale, iata ca unii notari, cum ar fi Elena Spinu din Mangalia, care a incheiat nenumarate contracte de acest fel, se fac ca nu cunosc aceasta lege. Mai mult, reporterii cotidianului nostru au luat punctele de vedere atat al presedintelui notarilor din Constanta cat si parerea presedintelui Uniunii Nationale a notarilor din Romania. Facem precizarea ca acestia au vazut un contract incheiat de notarul Spanu, fara a sti ca este incheiat de catre acesta. Iata si care sunt parerilor celor doi vizavi de aceasta situatie: "Actul la care va referiti reprezinta un contract de imprumut garantat cu ipoteca. Fiind vorba despre doua operatiuni juridice cuprinse in acelasi act este necesara forma autentica deoarece contractul de ipoteca nu este valabil in aceasta forma. S-a prevazut, de asemenea, in mod legal inscrierea ipotecii in registrul de publicitate imobiliara, iar actul incheiat in forma autentica constituie titlu executoriu. Referitor la penalitatile de intarziere, partile sunt libere sa le prevada potrivit consimtamantului lor, in baza articolului 1066 din Codul civil "clauza penala este aceea prin care o persoana, spre a da asigurare pentru executarea unei obligatii, se leaga a da un lucru in caz de neexecutare din parte-i (Cod civil 1087, 1708). Totodata, prin articolul 1082 din Codul civil, debitorul este obligat la plata unor daune interese pentru neexecutarea obligatiei sau pentru intarzierea executarii acesteia", ne-a declarat Dumitru Viorel Manescu, presedintele Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania. Pe de alta parte, si presedintele notarilor din Constanta este de acord cu ceea ce spune seful sau de la Bucuresti, declarand ca aceasta clauza este perfect legala, atata timp cat debitorul a fost de acord cu ea. Radu Puia, insa, este constient de faptul ca fenomenul camatariei a luat amploare in ultimul timp, in Constanta. Astfel, oamenii disperati au ajuns sa creada ca numai parlamentarii mai pot face ceva pentru a starpi acest fenomen al camatariei, avand in vedere ca, pana acum, justitia nu a miscat un deget, desi sunt numeroase cazuri la nivelul intregii tari. Mai mult, acestia sunt hotarati sa se asocieze si sa incerce sa faca publica situatiile in care se afla. "Ne gandim sa protestam la bucuresti in fasa ministerului de Justitie ti chiar sa recurgem la tot felul de gesturi care mai de care mai disperate pentru a se face dreptate si pentru amarati ca noi", ne-au declarat mai multe familii.