"Cartea Marii" pe valurile mecanismelor pietei libere

Profesori intoleranti cu soarta cartii

Librariile dispar pe fondul interesului societatii "Libri Maris"

Din cele 49 de centre de librarii ale societatii "Libri Maris" au ramas doar sase * Cea mai mare si cea mai reprezentativa librarie constanteana, "Mihai Eminescu", a fost aruncata in anonimat * Inghesuita intr-un spatiu inchiriat vis-=E0-vis de vechiul sediu, libraria "Mihai Eminescu" exista acum doar cu numele * Aceeasi soarta o are si fosta librarie "Cartea Rusa", loc in care acum exista cu totul altceva * Patronii actuali ai "Libri Maris" spun ca deciziile lor au fost determinate de situatia pieteiTelevizorul, radioul, ziarele si, nu in ultimul rand, Internetul sunt provocari in fata carora omul de rand cedeaza. Informatia este mai usor de cules de pe Internet decat rasfoind o carte sau cautand intr-o biblioteca. Mai sunt iubitori de carte care au ramas consecventi cititori. Ei sunt interesati in continuare de noi aparitii prin biblioteci si librarii. Din pacate, cartea se pare ca nu mai este o afacere. Cererea de carte a scazut constant dupa `89 si oferta nu mai este aceeasi din cauza lipsei spatiilor de desfacere. Librariile au cam disparut din spatiile consacrate din oras. In locul acestora au aparut alte magazine sau firme care-si desfac produsele in locul cartilor. Din aceasta cauza, cartea a cam disparut de pe piata. Trei profesori au cumparat societatea "Libri Maris". Cu toate ca acestia se declara iubitori de carte, piata i-a determinat sa schimbe destinatia fostelor spatii in care functionau librariile din oras. In cazul cartii, mecanismele economiei de piata lucreaza letal. Este firesc ca cei trei sa-si apere afacerea si sa aleaga profitul. Cum statul nu se implica in salvarea cartii, s-au creat premisele ca librarii de prestigiu cum a fost "Mihai Eminescu" sa dispara treptat.Trecatorul grabit de pe strada pietonala Stefan cel Mare observa, cu diverse reactii, inlocuirea frontispiciului bleumarin "Libraria M. Eminescu" cu turcoazul pantofariei "Leonardo". Unii chiar nici nu observa, decat dupa ceva vreme. Inghesuita intr-un spatiu inchiriat vis-=E0-vis, libraria exista acum doar cu numele. Pentru cei care nu stiu, spatiul in care a fiintat libraria "Mihai Eminescu" a fost proiectat si destinat exclusiv pentru activitatea cu carte, primind, la vremea cand a fost construit, aprobarea Ministerului Culturii. Aflata in centrul orasului de mai bine de 30 de ani, libraria "Mihai Eminescu" ajunsese un punct de referinta pentru localnici, dar si pentru turistii din tara si din strainatate. De-a lungul timpului, aici si-au lansat carti scriitori de marca, atat romani cat si straini: Nichita Stanescu, Marin Preda, Marin Sorescu, Norman Spinrad, N. Lee Wood, Ana Blandiana, Adrian Paunescu s.a. Astazi, scriitorii contemporani au ajuns sa-si lanseze cartile pe la receptii de hoteluri, restaurante sau muzee. Discutie pe strada intre doi cetateni: "Ce se intampla, dom`le, ce au facut cu "Cartea Rusa"? Libraria asta e aici de peste 50 de ani.". "Ia te uita, aveti dreptate, cand a mai aparut si magazinul asta? De parca nu erau destule textilarii in tot orasul.". Cea mai veche librarie din Constanta, cunoscuta de toti sub denumirea "Cartea Rusa", a devenit peste noapte un magazin ordinar de confectii, cu aer de lux ce indica o chirie grasa pentru proprietarii spatiului respectiv.In urma cu sase ani, in 1997, a avut loc privatizarea la nivel national a retelei de librarii aflate in proprietatea statului. In acel moment, FPS detinea aproape 50% din actiuni, SIF Transilvania 19%, iar restul actiunilor se aflau in posesia angajatilor. Data fiind pozitionarea spatiilor - ultracentral si in vaduri comerciale deosebit de bune - in scurt timp, pretul actiunilor la noua societate "Libri Maris" a crescut de la 5.000 lei pe actiune la peste 80.000 de lei pe actiune, devenind la acea vreme cea mai scumpa privatizare din Constanta. Potentialul comercial al acestor spatii a atras atentia celor trei patroni ai unei societati comerciale denumite SC "Samtronic" SA, Constantin Mandruta, Laurentiu Dimcica si Lucian Taciuc. Cei trei patroni au obtinut, prin cumpararea majoritatii actiunilor, controlul asupra intregii societati, in reteaua Centrului de Librarii fiind incluse 49 de spatii in intreg judetul Constanta. Conform Legii privatizarii, timp de cinci ani de la achizitionarea spatiilor nu s-au schimbat destinatia si profilul de activitate, mai ales ale celor de importanta culturala. Ca sa fie in litera legii si pentru a nu se isca discutii vis-=E0-vis de schimbarile radicale ce au fost facute, s-a respectat intru totul acest termen, dupa care am fost martorii neputinciosi ai "executiei" librariilor constantene. Astfel, in decurs de cativa ani, librariile din cartiere s-au transformat pe nesimtite in patiserii, caf=E9-baruri, buticuri sau alte societati cu activitati comerciale mai profitabile decat comertul cu carte. Suficient de lucrative ca sa plateasca chiriile spatiilor care au ramas in reteaua de "librarii" doar cu adresa. Ironia este ca unele au pastrat profilul de activitate, cumparand spatiul sau inchiriindu-l: libraria de la Tic-Tac, cea de la complexul Ciresica, Libraria Uniunii Scriitorilor (fosta "Tineretului") s.a. Din reteaua initiala, la "Libri Maris" au ramas doar cinci librarii: Libraria numarul opt, pe strada Stefan cel Mare, langa Politie, Libraria "Mihai Eminescu", pe strada Stefan cel Mare, vis-=E0-vis de locatia originara, Libraria numarul trei, in incinta cladirii noului Campus universitar, Colectura Bibliotecilor, in Piata Ovidiu, pe bulevardul Revolutiei numarul 12, si libraria de pe strada Tulcei numarul 10, care este o anexa la depozitul de carte al societatii "Libri Maris". Un calcul elementar: comparand 16 mii USD lunar - cat este evaluata chiria spatiului unde a existat candva libraria "M. Eminescu" - cu efortul de a mentine rentabila activitatea cu cartea - sunt cel putin 10 librarii independente de reteaua in deriva care isi mentin spatiul si profilul de activitate tocmai pentru ca au profit -, este lesne de inteles ca numai indolenta si cupiditatea au dus la aceasta stare de fapte.

Si totusi...

In investigatiile noastre am reusit sa dam de un fir care pana la urma, din nefericire, s-a intrerupt in momentul in care am insistat sa aflam dedesubturile afacerii. Prim metode specifice am intrat in posesia unor contracte de ipoteca incheiate intre sucursala din Constanta a bancii "Finansbank" si SC "Libri Maris" SA. Contractele sunt incheiate in perioada iulie-august 2002, moment in care SC "Samtronic" era deja administratorul societatii "Libri Maris". Unul din aceste contracte de ipoteca a fost incheiat la data de 24.07.2002, obiectul acestuia constand in garantarea irevocabila si fara nici un fel de opozitie a obligatiei de rambursare a unui credit in valoare de doua miliarde lei, acordat de "Finansbank" societatii "Samtronic Plus" SRL. In acest scop, garantul ipotecar, in cazul nostru SC "Libri Maris", constituia in favoarea bancii o garantie ipotecara de rang III, exact asupra spatiului unde se afla odinioara Libraria nr. Sase, cunoscuta sub denumirea de "Mihai Eminescu" si unde in prezent se afla pantofaria "Leonardo". Acel spatiu, cu o suprafata de 673,87 de metri patrati, a fost evaluat la suma de 380 de mii de dolari, potrivit unui raport de evaluare efectuat in data de 25 iulie 2001. Conform aceluiasi contract, fostul sediu al librariei a fost grevat de o ipoteca de gradul I, in favoarea "Finansbank", inscrisa sub nr. 11621/10 august 2001, si de o alta ipoteca de rang II, de aceasta data tot in favoarea bancii amintite, inscrisa cu nr. 12029/20 august 2001, asa cum de fapt reiese din extrasul de Carte Funciara nr. 6296/23 iulie 2002. Ca in orice astfel de contracte de ipoteca, banca poate ca - in caz de neachitare a creditelor, la care se adauga si dobanzile aferente, comisioanele si spezele - sa recupereze sumele prin executarea silita asupra spatiilor lasate garantie. Spatiul in care a functionat libraria a fost astfel ipotecat de cel putin cinci ori. Adica, in functie de data la care au fost incheiate ipotecile, avem: pe 24 iulie 2002, 29 iulie 2002 (act aditional la primul contract in care garantul ipotecar constituie in favoarea bancii o alta garantie ipotecara de grad III), pe 1 august 2002 ipoteca de rang IV, pe 7 august 2002 se ipotecheaza spatiul pentru suma de 152 000 de dolari, iar pe 16 august 2002 se ipotecheaza acelasi spatiu pentru suma de 228.000 de dolari. Si asta in timp ce numai pe chiriile luate societatilor care acum si-au deschis magazine de toale si pantofarii se obtin lunar sume de aproximativ 30.000 de dolari. Chestia cu ipotecile de care am pomenit mai sus este valabila doar pentru un singur spatiu, si anume pentru cel in care a existat libraria "Mihai Eminescu" si pentru care detinem documentele care atesta punerea acelor ipoteci, dar se pare ca acest caz nu este singular, restul spatiilor avand, probabil, aceeasi soarta. Nu exista totusi probleme, pentru ca cei trei patroni stau bine financiar si afacerea este una prospera.

Patronii explica situatia

Cum era firesc, am stat de vorba si cu doi dintre patronii actuali ai "Libri Maris", in speta cu Laurentiu Dimcica si Lucian Taciuc. Din punctul lor de vedere, societatea a fost cumparata prin RASDAQ care, la acea vreme, detinea peste 40% din actiunile "Libri Maris". Cei de la FPS, care detineau un alt procentaj important din actiuni, au cedat spatiile fara nici un fel de conditionare vis-=E0-vis de schimbarea profilului activitatii sau al destinatiei spatiilor, fapt care, din punct de vedere legal, nu incumba nici un repros fata de aspectul schimbarii actuale a destinatiei spatiilor. Fata de mutarea librariei "Mihai Eminescu" din vechiul sediu, cei doi ne-au spus ca afacerea cu carte la acel nivel nu era rentabila, iar pentru simplul fapt ca sunt proprietarii afacerii, pot lua orice fel de decizie fara sa fie obligati sa dea socoteala nimanui. Din punctul lor de vedere, afacerea cu carti este nerentabila, dandu-ne exemplul manualelor alternative. Cei doi au afirmat ca aceasta poveste a manualelor alternative a produs dese blocaje financiare societatii pe care o conduc, deoarece foarte multi bani au fost blocati in astfel de manuale ce au ramas in stocuri si nu au putut fi vandute. Totodata, in opinia celor doi nu mai exista interesul pentru carte si pentru citit, acestea fiind inlocuite de cultura Internet-ului, televizorului etc. Intrebandu-i despre ipotecile amintite mai sus, patronii ne-au spus ca, de fapt, nu ar fi vorba de niste ipoteci, ci despre o linie de credit cu banca amintita si au tinut sa sublinieze faptul ca, la aceasta ora, nu mai au absolut nici o datorie. Banii luati in baza ipotecilor au folosit, in opinia patronilor, la supravietuirea afacerii. In acelasi timp, au recunoscut ca multe dintre spatiile in care au existat librarii au fost inchiriate altor firme cu diferite profiluri, iar economia actuala de piata aproape ca demonstreaza ca este mai rentabil sa traiesti din chirii si, mai in gluma sau mai in serios, a rezultat in final ca "toata chestia se va transforma intr-o afacere imobiliara".

Epilog

Si iata cum gluma amaruie a lui Eminescu, ce umbla cu haine ponosite si ghete rupte ca sa-si poata cumpara carti de Heine si Goethe, s-a rasturnat intr-o realitate dezolanta: cele doua librarii reprezentative ale Constantei s-au transformat in magazine de pantofi si textile. Si asta in litera legilor, fara sa se tina cont de valorile sau simbolurile culturale caracteristice unui oras sau chiar ale tarii, care lasa la latitudinea unor oameni de afaceri - care stiu cum sa profite prin manipularea lacunelor legislative - ceea ce ar fi trebuit cu adevarat sa protejam.